Pe soselele Romaniei se bat recorduri peste recorduri. Am reusit, dupa ani de mita, bani cheltuiti aiurea si taxe impovaratoare, sa avem cele mai inguste, mai scurte si mai proaste drumuri europene.
Orice sofer stie ca, abia intrat in Romania de pe autostrazile europene, iti si vine sa-ti iei campii. Nu a facut nimeni nici o statistica, poate si pentru ca degradarea drumurilor este atat de rapida ca n-o prinde nici un contopist din urma, iar harta seismica a soselelor se modifica atat de dramatic ca nu poate fi inregistrata nici cu camerele de supraveghere. Cert este ca speranta de viata a unei sosele din Romania este cu mult mai mica decat a soselelor din restul continentului. O speranta de viata invers proportionala cu cea a firmelor de constructii care traiesc din putinatatea si fragilitatea drumurilor. Acestea o duc bine-merci si sunt gata sa ne ingroape pe toti. Poate ca si aici tarile civilizate ar trebui sa bage de seama cum se face treaba. Caci, indiferent cat de inguste ar fi drumurile despre care vorbim, de pe ele nu pot lipsi echipele de interventie, care blocheaza cea mai mare parte a lor pentru a le repara. E o reparatie sumara, o carpeala, cum ne-am obisnuit sa reparam mai toate in realitatea de zi cu zi, si nu stii cine iese mai castigat, soferul sau contul din banca al constructorilor. Asta e, soselele nationale sunt pavate cu bune intentii.
Romanii au mostenit drumurile degradate si neglijenta autoritatilor din perioada comunista, cand nu aveai de ce si nici nu era indicat sa iei drumul la picior sa-ti vezi parintii. Consumai benzina, uzai drumurile si, cel mai rau, intretineai o relatie de familie care scapa de sub controlul marii familii comuniste. S-ar zice ca nici astazi mobilitatea persoanelor nu este punctul forte al guvernelor postdecembriste din moment ce am ramas pe cap (sau sub picioare, cum vreti) cu aceleasi drumuri accid
