O cursa de ogari ce fugaresc innebuniti cate un iepure ce se indeparteaza cu mare viteza de ei. si pe care nu-l pot prinde niciodata. Aceasta este imaginea pe care o ofera politicienii romani. Alearga dupa subiecte tocmai bune de macinat cu inflatie de vorbe si false argumente. In culise, o alta competitie, intre personaje oculte ce se intrec si ele in a lansa subiecte-iepure ce apar parca din neant. Insa temele ajung astfel sa se anihileze unele pe altele. De cele mai multe ori sunt diversiuni. Menite sa arunce derizoriul in fata pentru ca in plan secund sa se lucreze in liniste la reusita anumitor planuri.

In arsenal se afla echipe intermediare si papusi. Cele din urma, cu mare naivitate, se arunca asupra subiectelor pe care nu prea le inteleg. Ce conteaza?! Reflectia e lasata pentru mai tarziu. Asta insemnand ca deseori amanuntele de culise se pricep abia dupa ce a trecut viitura informationala, lasand in urma ei prapad.

Preotul care tocmai aflase vestea mortii Patriarhului a fost obligat sa treaca printr-un dus rece pentru care nu era pregatit. Prima intrebare: cine-i succesorul? Din start a fost clara preocuparea pentru scandal. Profesorul Sinescu, cel care l-a operat pe Patriarh si care era profund marcat sufleteste, a fost rapid acuzat ca si-ar fi lasat pacientul sa moara cu zile. Desi medicul era constient ca a facut tot ce era omeneste posibil pentru a-l salva pe Teoctist, in primele zile, din respect pentru memoria Patriarhului, nici n-a putut raspunde valului de acuzatii. Pe fondul socului dureros atat pentru BOR, cat si pentru medici, s-a mers inainte pe doua piste generatoare de scandal: una legata de operatia in sine, cealalta referitoare la succesorul Patriarhului Teoctist. Interventia Mitropolitului Bartolomeu Anania prin care a facut apel la fortele politice, fie ele de suprafata sau oculte, de a respecta dreptul si libertatea Bisericii de