De o frumuseţe calmă şi caldă, cu gesturi de felină şi vorbire tărăgănată, cu o privire strecurată pe sub sprâncene, Velica Panduru este efigia „artistei”. Arată şi se poartă ca o mare comediană de pe vremuri, răsfăţată de admiratori, însă în realitate preferă culisele teatrului, pe care le-a cunoscut încă de mică, graţie mamei sale, binecunoscuta regizoare Cătălina Buzoianu. După ce s-a stabilit la Paris şi a născut doi băieţi, recent, a revenit la scenă şi a semnat scenografia spectacolului realizat de mama ei după „Visul”, de Mircea Cărtărescu, la Teatrul Naţional din Timişoara.
- Cum arată viaţa ta la Paris?
- La Paris sunt de trei ani. Am făcut doi copii, deci am fost într-o maternitate totală. Am avut nişte proiecte cu regizoarea Alexandra Badea, dar pe care nu am ajuns să le facem, pentru că, de fiecare dată când mi le propunea, alăptam. O să începem, însă, de anul viitor, să lucrăm şi în România, şi în Franţa. În afară de asta, m-am băgat un pic în partea de modă. Lucrez ca designer pentru o revistă. Am făcut decorul pentru nişte editoriale de modă, dar teatru încă nu am făcut.
Viaţa mea e cam împărţită în două, pentru că aici, în România, e cariera mea, la care nu vreau să renunţ nicicum; ba mai mult, chiar cu toată pauza pe care am luat-o, vreau să lucrez la acelaşi nivel la care m-am obişnuit după treizeci şi ceva de spectacole. În Franţa e o parte din familia mea, deci cumva sunt cu piciorul în două luntri. Dar sunt obişnuită. Am lucrat foarte mult în străinătate înainte şi tot timpul eram cu bagajul la uşă. Am fost şi în Africa, unde am făcut un spectacol cu Lia Manţoc; o lună şi jumătate am avut parte de nişte condiţii demne de Somalia, am făcut şi malarie, dar mă rog, am trecut şi peste asta. Ideea e că mă acomodez repede oriunde.
- Care e traseul pe care l-ai urmat ca să devii scenograf?
- Multă vreme am vru
