Floarea şi Gheorghe au aproape o jumătate de secol de căsnicie. Şi-au făcut o casă şi au crescut şapte copii - pe care i-au ţinut în şcoli cu banii câştigaţi doar din cioplitul lemnului. Şi astăzi, la vremea încărunţirii, tot asta le este îndeletnicirea. Totuşi, parcă nu le-a ajuns această viaţă închinată lemnului: în clipa în care vor închide ochii, Floarea şi Gheorghe vor să fie cu mâna tot lângă cioplitoare! În Valea Mare, din oraşul Băbeni, judeţul Vâlcea, lângă Halta Slăviteşti locuieşte familia Cimpoieru. Floarea, de 62 de ani, şi Gheorghe, de 68 de ani, stau în faţa porţii sub un adăpost făcut din lemn, acoperit cu papură. Cioplesc în lemn, aşa cum au învăţat de la părinţi. Din mâna lor ies linguri, blide, sărăriţe, copăi şi multe alte obiecte de artizanat, din lemn de plută şi salcie. Şi, în vreme ce meşteresc la toate aceste minunăţii, îşi deapănă amintirile. „Ne-am luat de tineri. Eram copii, eu aveam 15 ani, iar soţul 21. Ne ştiam. Şi părinţii mei şi ai lui ciopleau în lemn şi ne întâlneam în târguri prin ţară. Ne-am tot întâlnit aşa, până când ne-am plăcut şi am hotărât să ne căsătorim. Ne-am înţeles foarte bine. Am făcut şapte copii şi avem 47 de ani de căsnicie“, povesteşte tanti Floarea. Meserie moştenită de la părinţiLemnul din care fac cei doi obiectele îl cumpără de la ocolul silvic, când se fac tăieri, ori de la oamenii din zonă. Un metru cub de lemn îl cumpără cu 120 - 150 de lei, după cum se înţeleg cu proprietarul. Nea Gheorghe se ocupă de mai toată afacerea - are experienţă, după cum se vede: a început să modeleze lemnul când avea 14 ani. „Eram copil când am început să dau cu toporul, barda, cu tesla şi cuţitoarea. Am învăţat de la tata şi de la mama. Făceau ei şi m-au învăţat şi pe mine. Astăzi nu mă întrece nimeni împrejur!... La o copaie lucrez cam o zi, depinde acum şi de material, dar şi de mărime. Blide fac cam două, trei pe zi că e