- Diverse - nr. 157 / 14 August, 2007 Ceea ce stim este ca sunt nebanuite caile Domnului! Nu stim daca sunt si asfaltate ele, sau in ce masura. Totusi, cazanul cu smoala fierbe in iad, in care pacatosii dintre noi ajung ca ingredient sau catalizator, sau ceva menit sa-i imbunatateasca compozitia. Sa admitem ca strazile asfaltate nu sunt caracteristici ale iadului, de vreme ce niste strazi desfundate devin cel mai frecvent un cosmar. Sa admitem prin urmare ca intre iad si rai avem o legatura benefica, o relatie de cooperare, prin care din iad se primeste in rai asfaltul mult necesar imbunatatirii acestor cai ale Domnului. In privinta strazilor din municipiu admitem ca se fac eforturi, de imbunatatire. In privinta drumurilor judetene deocamdata se poate vorbi de unul singur, cel care ne duce in statiunea Sovata. In rest, avem cai de acces prin judet. Sa mergem deci pe acest drum asfaltat, nu sa-i gasim vreun cusur, ar deveni chiar penibil, ci sa ajungem in statiunea turistica, din judetul nostru, Sovata. Se intra in localitate aproape insesizabil, mai degraba calitatea drumului ne face sa intelegem acest lucru, chiar daca degradarea stratului de asfalt nu este alarmanta aici. In localitate ne poate atrage atentia denumirea strazii "Principala", denumire incetatenita satelor, conform careia, restul nu mai conteaza, sunt ulite. In statiune nu avem o strada principala, avem in schimb strada Trandafirilor _ Rózsák utja. Ne infruntam din nou cu traduceri inexacte. Strada se traduce "utca", in timp ce "utja" inseamna "calea". Sa remarcam aici placutele bilingve ale denumirilor strazilor, indiferent cat de corect sunt ele traduse, cat si denumirile firmelor, inscriptionarile specifice comertului. Ca o prima impresie a turistului intrat in statiune, acesta se edifica in legatura cu structura etnica a localnicilor. Ma indoiesc ca cineva sa vina intr-o statiune din acest motiv.