Bancile centrale au injectat capital in piete pentru a treia zi consecutiv, in scopul cresterii lichiditatii. Federal Reserve a introdus 2 miliarde de dolari, Banca Japoniei aproximativ 5,1 miliarde de dolari, in timp ce Banca Centrala Europeana a introdus 47,67 miliarde de euro si a declarat ca este pregatita sa contribuie cu noi fonduri in sesiunea de marti.

Din toate acestea rezulta limpede un aspect: acela ca, intr-adevar, pietele financiare se confrunta cu o criza. Insa, contrar aparentelor, criza nu se manifesta decat punctual, la nivelul pietelor de credit ipotecar, mai cu seama cel “sub-prime”.

Cateva “stranuturi” ale unor fonduri gestionate de Bear Stearns, BNP Paribas si Goldman Sachs au trezit temerile din piata ca aceasta “raceala” este contagioasa. Motiv pentru care bursele au intrat in picaj la finalul saptamanii trecute, mai cu seama sectorul financiar, in timp ce dolarul a inceput sa fie privit ca o moneda de refugiu.

Sigur ca exista o criza. Dar ea nu este data de scaderea cotatiilor din piata creditelor ci, asa cum au acuzat cei de la BNP, de lipsa propriu-zisa a cotatiilor. Adica o criza de lichiditate. Exact motivul care a determinat inteventiile principalelor banci centrale pe pietele monetare.

Nu trebuie sa uitam un aspect important: aceasta criza de lichiditate s-a manifestat exclusiv pe piata secundara a instrumentelor de credit, mai precis aceea a CDO-urilor (Collateralised Debt Obligations). Acest fenomen negativ nu s-a resimtit masiv nici in pietele de capital, nici in piata Forex, nici in piata obligatiunilor de stat.

Ce este cu aceste CDO-uri? Sa luam un exemplu: John, cetatean american, doreste sa isi cumpere sau sa isi construiasa o casa. Sa presupunem ca el nu se califica la un credit obisnuit la o banca si este nevoit sa ceara un imprumut la o institutie financiara nebancara.