- Diverse - nr. 157 / 14 August, 2007 Un reputat ziarist-economist punea deunazi urmatoarea intrebare: Cum diferentiezi plusul de calitate, de educatie si eficienta in sectorul public ? Pentru a raspunde la intrebare sa ne amintim cateva nume. Primul: cazul lui Sebastian Bodu. Un jurist despre care nimeni nu a auzit sa fi excelat in activitatea sa si ca urmare de ar fi excelat la sefia Fiscului ? Bodu s-a comportat lamentabil la ANAF. Era platit bine . Primea foarte multi bani? Primea. Cu ce era Bodu mai bun ca un sef de serviciu din finante, care avea masterat, doctorat, experienta si cunostea domeniul. Era bun pentru ca era din PD, partidul prezidential. Era platit bine, chit ca nu stia sa completeze o factura… Alt exemplu. Cristina Parvulescu. Cine era femeia ? Candidatul propus de PD pentru Ministerul Integrarii. Care nu stia sa faca diferenta intre Consiliul Europei si Consiliul European. Era sa fie ministru? Era. Ar fi fost bine platita ? Ar fi fost. La fel ca Leonard Orban, actualul comisar european. Nu sunt acestea exemple, din atatea altele, evident, dovezi ca incompetentii sunt sustinuti si platiti regeste doar pentru ca sunt numiti pe culoare politica, si nu pe pricepere? Cati alti, zeci si zeci de functionari, vicepresedinti s.a. de prin consiliile locale si judetene nu sunt platiti cu bani grei de la buget numai pentru ca fac parte dintr-un anume partid politic (aflat intamplator la guvernare), desi, profesional, sunt, cum s-ar spune, zero barat? Drept pentru care, masura reducerii cu 10 la suta (sau mai mult) a numarului functionarilor din administratia publica este nu doar salutara, ci chiar necesara. La noi, s-a demonstrat nu o data, ca, cu cat sunt mai multi functionari intr-o institutie publica, cu atat lucrurile merg mai prost. De ce sa umflam schemele cu functionari cata vreme vorbim de informatizare? Propunerea ministrului Muncii, Paul Pacuraru,