A fost si va fi mereu o diferenta intre practicienii politicului si criticii fenomenului – oameni care fac apel la principii si constante umaniste, invocandu-le, dupa cum li se pare celor dintai, in dauna eficientei imediate, in detrimentul randamentului vanat de o decizie politica sau de un contract comercial. Memorie, moralitate, valori spirituale, libertati civice – toate acestea par sa-i insufleteasca doar pe intelectualii lipsiti de responsabilitati administrative, care isi permit luxul sa peroreze despre "trestia ganditoare" a lui Pascal fara a fi preocupati de fluctuatiile de pret ale benzinei pe drumul ei de la poarta rafinariei pana la pompa statiei de alimentare.
si totusi, ignorarea valorilor etice nu aduce nimic bun. Aud tot mai des in ultimul timp politicieni romani si analisti de politica externa vorbind despre nevoia presanta a Romaniei de a dezvolta "relatii pragmatice" cu Rusia. Este o tara mare, o piata fabuloasa, rezervorul unor incomensurabile resurse de energie. Platim, ca prostii, cel mai mare pret pentru gazul rusesc in aceasta parte a Europei, in timp ce altii au obtinut, prin flexibilitate diplomatica si negocieri directe, conditii mult mai avantajoase. Cei care interpreteaza aceste cantece de sirena acuza "fundamentalismul" pro-american al presedintelui Basescu si obstinatia lui de a nu sta de vorba cu Putin la Istanbul, obstinatie care ne prejudiciaza interesele, intrucat pipe-line-urile rusesti vor ocoli Romania... Cred si eu ca a evita contactul cu liderul unei mari puteri, chiar daca nu-l ai la inima, nu e o atitudine recomandabila in politica, desi pot intelege reticenta presedintelui roman: este, cum spun unii, complexul celui ce prefera distanta, pentru a nu cadea in ispita unei apropieri vinovate. Cu toate acestea, avocatii apropierii de Rasarit, am impresia, abia asteapta sa le faca Moscova cu ochiul, pentru a renunta, contra t
