Emilian Marcu De cele mai multe ori, comentariile noastre (ale mele si ale altor colegi ce se exprima in presa) au efectul observatiilor facute de profesorii care ii cearta pe cei prezenti la ore pentru cei absenti. Efectul este de cele mai multe ori, aproape bizar. Si anume, sa se mareasca numarul absentilor. Lumea celor din presa adesea ataca subiecte extrem de grave, dar "subiectii in cauza" nu citesc nimic si, prin urmare, rezultatele sunt minime, daca nu chiar absente definitiv.
Mai zilele trecute am vazut pe o strada centrala din Iasi un tanar robust, prezentabil (fizic vorbind). Imi facuse o impresie buna, dar ma inselasem. Cand s-a apropiat de mine, a scos dintr-un buzunar o punga de plastic si a inceput sa sufle in ea si sa inspire vaporii emanati. Era unul dintre aurolacii orasului. Mare mi-a fost mirarea. In mintea mea, pana atunci a persistat ideea cum ca aurolacii sunt doar niste pusti fugiti de acasa, scapati de sub control din cine stie ce cauza, ramasi fara supraveghere.
Se vede treaba ca intre timp acestia au crescut si au devenit aurolaci maturi. Dependenta de punga le-a ramas. Un viciu nociv, cu grave urmari, greu de inlaturat, dar si de controlat.
Tot in Iasi, o copila de doar doisprezece ani, aflata la varsta papusilor si a desenelor animate, a devenit mama. Daca (fereasca Dumnezeu) si fata ei va avea aceeasi soarta, mama de astazi poate deveni bunica la 24 de ani, iar mama ei, bunica de astazi, strabunica la 45-46 de ani. Ce destin, ce viitor pot avea cei doi: aurolacul matur si mamica minora? Cine poate sti! Ne-am obisnuit ca mereu sa gasim vinovati in familie, scoala, societate, presa etc. si niciodata in noi insine. Sigur ca fiecare dintre cei vizati poarta povara esecului, poarta pe mai departe aceasta cocoasa. Cum s-ar putea rezolva aceasta problema? Iata o intrebare grea. Articolul acesta, cu siguranta ca n