DOMNUL M., FOTOGRAF specializat in frumuseţi turistice romăneşti, imi dezvăluie secretul notorietăţii sale. Din punct de vedere tehnic, nu-i mai bun ca alţii, numai că el ştie ce lume să nu lase niciodată in cadru. Şi nu-i vorba doar de cerşetori sau de obişnuita pegră din locurile foarte circulate. Prezenţa unor categorii de autohtoni afectează frumuseţea locului fotografiat. Pur şi simplu unii oameni n-au ce căuta acolo, nu se potrivesc cu nimic, nici cu anotimpul, nici cu lumina momentului, nici cu inţelesul subiectului. Trebuie să ai răbdare, spune domnul M., pănă ce in obiectiv ajunge doar inventarul uman care se pupă cu locul. In logica profesională, anumite categorii de vizitatori şi de gură-cască sunt un "inventar" uman care face rău naturii. Teribilă definiţie a incompatibilităţii dintre om şi ţară.

UNA DINTRE REGULILE MARI ale jurnalisticii e să nu pui in discuţie infirmităţile, infăţişarea individului, problemele lui de sănătate. Pe un canal tv apare din cănd in cănd o "minunată doamnă" obeză, care se fandoseşte ca o codană şi-şi dă importanţă, deşi nu e deloc clar ce motive ar avea. E normal să găndeşti că plăteşte, ca să apară, şi că apelativul - minunata doamnă G. - e şi el o chestiune de contract. Cu bani mai mulţi, balena s-ar fi numit "gingaşa doamnă". E una din situaţiile in care persoana, pe care ar fi s-o menajăm, forţează deontologia gazetărească, obligă la un punct de vedere. Mulţi politicieni au ca şi "minunata" vădite probleme psihiatrice - cum ar fi obsesia de a arăta ceea ce ar fi de ascuns - pe care le speculează ca să obţină notorietate. Şi, atunci, ce-i de făcut? Ne prefacem că nu observăm cum ruşinează "minunata doamnă" micul ecran cu alintul ei de silfidă de mare tonaj?

PUS SĂ-ŞI POVESTEASCĂ succesele intr-un interviu de ziar, vedeta unui ansamblu lăutăresc spune că şi-a dat doctoratul in muzică la o ac