Afirmaţia guvernatorului BNR privind salariile şi pensiile, ce pare a fi o invitaţie la cutezanţă in planificarea bugetară, este mai degrabă un indemn la precauţie, la judecarea faptelor in dinamică.

Analiştii şi lumea politică au aşteptat să audă opinia BNR privind efecte ale creşterii pensiilor. Cred că sunt două "chei" pentru citirea afirmaţiilor Guvernatorului; una priveşte relaţia intre salarii şi pensii; a doua se referă la dinamica salariilor, a veniturilor in general şi echilibrul economic.

Salariile au crescut foarte iute in prima parte a anului; viteza lor de creştere a fost aproape dublă (20%) faţă de cea prognozată (cca. 10%), ea fiind asemănătoare cu cea inregistrată in anul precedent. Consecinţa acestei dinamici (printre cele mai inalte in UE) este că alimentarea bugetului asigurărilor sociale (BAS) - a remarcat Mugur Isărescu - se face bine, că se inregistrează un surplus (anul trecut, excedentul fiind de peste 1,8 miliarde lei noi). Intrucăt creşterea pensiilor se face in raport de salariul mediu brut prognozat, nu ar fi probleme in a majora punctul de pensie, din banii BAS, in raport cu creşterea prognozată a salariului mediu brut. Unele ziare chiar s-au grăbit să declare că BNR confirmă evaluările oficiale ale MEF. Acest raţionament este valabil pentru 2008 dacă salariile vor merge substanţial mai iute decăt estimările Comisiei de Prognoză (adică tot in jur de 20% faţă de 10%). Dar aici intervine o problemă de raţionalitate. Dacă in ultimii ani (mai ales in 2006 şi 2007) salariile au crescut mult mai iute decăt ce au spus prognozele, nu este firesc ca pentru 2008 să se revizuiască calculele de anticipaţie? Altminteri, ar trebui să admitem că oamenii, organizaţiile economice, instituţiile publice nu invaţă din erori, nu-şi ajustează predicţiile. Problema de raţionalitate capătă mai mult relief dacă ne raportăm la 2009. @N_