Pentru aceia dintre noi care nu vor vacanţe "programate" şi îşi "condimentează" o călătorie şi cu un pic de neprevăzut, pentru cei care încearcă să descopere singuri farmecul unui loc şi au cîteodată tentaţia de a se pierde pe străzile unui oraş necunoscut, dar şi pentru cei care încă mai cedează acelui heirup-ism de a pleca cu rucsacul în spate, nu contează unde, doar să plece de acasă, există un specimen care are toate şansele să-i calce pe nervi şi, eventual, pe bătături: turistul "profesionist". Cum îl recunoaştem? De cele mai multe ori, face parte din grupuri, însoţite sau nu de către un ghid. Are veşnic asupra sa o hartă şi un aparat de fotografiat. Cîteodată, în spate poartă un mic rucsac de voiaj, dotat cu lucruşoare utile şi plăcute în orice excursie: de la sticla cu apă minerală, la un ghid de conversaţie în limba "băştinaşilor". Îşi împarte ziua în segmente orare şi spaţiul pe care îl are de parcurs, în "trasee". Principalul său scop este să bifeze "obiectivele". Atunci cînd e singur pare un pic pierdut şi intră amabil în vorbă cu oricine, pentru a comenta preţul unui suvenir, calitatea mîncării de la restaurant şi valoarea unui tablou dintr-un muzeu. De fapt, intenţia lui este de a "alcătui", măcar pentru cîteva momente, grupul care îi lipseşte. Abia atunci se va simţi din nou în siguranţă. Desigur, imaginea de mai sus este un clişeu. Îl vedem prin filme, îl asociem uneori grupurilor de turişti japonezi şi americani. Pentru cel puţin o dată în viaţă, fiecare dintre noi s-a aflat în posturi asemănătoare. Însă pentru această imagine standard s-a creat un anumit tip de servicii, iar pe baza lor "funcţionează" turismul şi se aplică reţeta vacanţei "perfecte".
Turul oraşului
Ca în orice oraş faimos, cu multe obiective "de bifat", şi la Paris un tur pare obligatoriu, mai ales dacă timpul şederii e scurt. Turul este musai să includă şi un loc u
