Revista Observator cultural a initiat o dezbatere privind miscarea de idei de stinga si articularea lor politica in Romania post-comunista. Suita de eseuri a fost deschisa de Gáspár Miklós Tamás1, care, cu ani in urma, a provocat rumoare printr-un articol publicat in Dilema2; el a facut atunci observatia ca multi intelectuali romani par sa nu inteleaga ca stinga face parte dintr-o democratie.
Unele reactii la observatia lui Tamás au fost virulente, potrivit intolerantei, logicii binare (alb vs negru, fara nuante), oportunismului care domina, din pacate, mult din spatiul public al dezbaterilor la noi – in opinia mea, aceasta atitudine fiind numai partial explicabila prin stalinismul tirziu romanesc si mai degraba o expresie a imaturitatii vietii publice, a democratiei noastre. Mai jos, exprim citeva ginduri privitoare la Marx si stinga postcomunista, postcomunism vs postcapitalism, dialogul dintre dreapta si stinga in Romania3. Abordarea este, prin excelenta, dintr-o perspectiva economica; nu ma ocup de problematica internationala decit tangential, desi globalizarea este mentionata adesea.
Stinga si modelul economic
Cunoscutul politolog Michael Sandel, profesor la Harvard, apare in mult comentata carte a editorialistului de la New York Times, Thomas Friedman, Pamintul este plat (The World Is Flat, 2005), cu sublinierea ca „aplatizarea“ ce se observa ca urmare a noului val de globalizare nu ar fi ceva nou in istorie; Karl Marx ar fi fost primul care a evidentiat expansiunea capitalismului, in mod implacabil, catre o piata globala, ce doboara bariere si creeaza lanturi de productie si consum la nivel mondial. Friedman remarca incisivitatea analizei lui Marx in Manifestul Comunist, din care citeaza pasaje legate de forta de expansiune a capitalului4. Dar Marx nu a avut aceeasi clarviziune in descifrarea metabolismului sistemului comunist
