O lume pestrita, zgomotoasa, inchisa printre garduri de sarma. Piata de zi. Munti de lebenita. Abia a coborat pretul la 1,30 ca deja incepe sa urce. Oamenii din sudul tarii au venit cu marfa si stau la taclale langa lebenite si pepeni. Nu-i scoti din pepeni, chiar daca zambesti la reclamele lor scrijelite pe cartoanele agatate deasupra capetelor. Poezioare stangace pentru atragerea clientului. Unele sunt chiar mai reusite decat multe dintre reclamele care te scot din sarite la televizor. Stau acolo in asteptarea clientilor, care in ciuda pretului destul de acceptabil, nu prea se calca in picioare. Lebenitele mari, cu miezul rosu si plin de apa vitaminizata, se zice ca ar contine toate cele necesare organismului, stau in gramezi cuminti, unele taiate pe din doua, nu doar ca sa se vada miezul imbietor, dar pentru ca unii cumpara doar o jumatate… In randul doi stau vanzatorii de rosii. Un oltean mai smecher, prezent inca din primavara, a pus chiar un decupaj dintr- un ziar mai vechi: rosii ecologice! L-am intrebat de ce ecologice? Pentru ca asta se poarta acum! Scrie acolo! Ia vedeti! Si imi arata si poza. Un tanar blond, de 27 de ani cultiva rosii ecologice, la Vanju Mare. Mirea il cheama. Tipul din fata mea e brunet, trecut de 27 de ani si… nici accent de sudist nu are. Dar il cred ca rosiile lui sunt ecologice si pentru ca ma lasa sa le aleg, si imi ofera si o punguta albastra in ce sa le pun-bate vantul european in piata de zi, tot de la el cumpar si data viitoare. Desi le da mai scump cu 50 de bani, decat ceva mai incolo, o femeie revoltata ca rosiile ei sunt si mai mari, si mai frumoase, dar nu se inghesuie lumea numai daca le da mai ieftin cu 50 de bani. Economie de piata ii zic si cumpar niste ardei de la ea. Tot din sudul tarii. Nu am nimic nici cu sudul, nici cu nordul. Dar in Mures nu se mai cultiva nimic?

Erika MARGINEAN

O lume pestrita, zgomo