* Ultimatumul lui Bourne / The Bourne Ultimatum (SUA, 2007), de Paul Greengrass.

Cine e Jason Bourne? Sînt cinci ani de cînd a intrat în atenţia publicului de cinema, ieşind, la propriu, din spuma mării, sub ochii unor marinari care-l pescuiseră şi-l resuscitaseră. În primele momente, identitatea lui se reducea la o durere de cap, două găuri de glonte, o gaură mult mai mare acolo unde ar fi trebuit să fie memoria lui, un cont de bancă elveţiană (ascuns sub piele), un pistol şi o serie de paşapoarte (dintre care unul pe numele Bourne) păstrate în seiful băncii respective, o abilitate misterioasă de a vorbi toate limbile pămîntului şi o abilitate şi mai misterioasă de a omorî un om în două secunde. În scurt timp mai făcea încă o descoperire importantă despre sine: aproape toată lumea (în aparenţă, toată omenirea) îl voia mort. Orice thriller despre un om pe care-l vînează toată lumea funcţionează ca o demonstraţie dramatică despre paranoia, dar, cel puţin în prima sa jumătate de oră, Identitatea lui Bourne (regia Doug Liman, 2002) era ceva mai mult - mai pur - decît o demonstraţie standard. Esenţă de paranoia - asta era identitatea lui: să alergi printr-o lume plină de capcane, ştiind că unii vor să te omoare, e un scenariu coşmaresc tipic, dar coşmarul cel mai pur e acela în care singurul lucru pe care-l ştii despre tine şi despre lume este că unii vor să te omoare. Evident că, nefiind o figură din David Lynch, ci eroul unei francize ultraproductive, create de scriitorul popular Robert Ludlum, Bourne (Matt Damon) era coborît relativ repede de pe planul lui originar de mister pur şi adus pe un plan mai convenţional: pînă la final, afla că fusese o maşină de ucis marca CIA, care se defectase în ultima ei misiune şi prin urmare trebuia distrusă. De-atunci a mai trecut prin două aventuri: Supremaţia lui Bourne (2004), în care pătrundea mai adînc în trecut şi-şi