"Bucureşti: istoria a două oraşe" se cheamă expoziţia care, de la 27 septembrie la 28 octombrie, va fi găzduită de "Paris historique", asociaţie pentru salvarea şi valorificarea Parisului istoric. Adresa: strada François Miron, 44-46, în al 4-lea arondisment, între cheiul Senei şi rue de Rivoli.
De ce două oraşe? Fiindcă distrugerile săvîrşite în anii â80, ca rezultat al proiectului megaloman care a înlocuit o parte din Centrul istoric cu Casa Poporului şi cu bulevardul Victoria Socialismului, au frînt brutal dezvoltarea urbanistică a Bucureştilor. Lărgind această rană în ţesutul urban şi manifestînd aceeaşi agresivitate, noi construcţii, răsărite în număr tot mai mare după 2000, ameninţă să se întindă ca un cancer în interiorul celuilalt oraş, cel vechi. "Vechi" nici nu înseamnă, ca în Occident, zidurile între care s-a desfăşurat viaţa medievală, ci doar cît s-a mai putut păstra din secolul al XIX-lea şi chiar ceea ce generaţia interbelică socotea drept modern, simbol al sincronizării cu Europa de care ea era atît de mîndră.
Această dihotomie va fi ilustrată de o expoziţie de fotografii. Într-unul din filmele de care ea este însoţită, spectatorul, urmînd paşii arhitectului Şerban Cantacuzino, pătrunde în spaţiul problematic unde se învecinează în cel mai dramatic contrast "Ceauşima" cu Lipscanii. Alt film, realizat de Ioana Marinescu, arhitectă şi fotografă la Londra, în colaborare cu artistul britanic Robert Fearns, prezintă o istorie personală a cartierului de la sud de Dîmboviţa pe care buldozerele l-au nimicit. Uitarea se înstăpîneşte treptat pe acele case şi străzi, care nu mai există decît în mintea noastră. De aceea, interviurile cu locuitorii zonei demolate alternează cu imagini de arhivă.
Expoziţia va avea loc sub patronajul Fundaţiei Pro Patrimonio şi al filialei acesteia din Franţa. După cum se ştie - sau nu? ar trebui să se ştie
