Torentele monetare provoacă inundaţii mondiale

Torentele monetare provoacă inundaţii mondiale

In urmă cu un an şi jumătate scriam in acelaşi ziar că o eventuală criză in Statele Unite s-ar putea declanşa de la imobile sau de la ţiţei. Nu se poate zice că am descoperit America, fiindcă The Economist avertiza incă de acum patru ani că preţurile locuinţelor pe pieţele mature par serios supraevaluate şi urmează să scadă cu minimum 20%. Elementul declanşator pentru un potenţial crah ar putea fi o creştere relativ modestă a dobănzilor, intrucăt totalul datoriilor contractate de familii atinge maxime istorice. Iar semnalul declinului poate fi dat de piaţa imobiliară americană, cea mai mare din lume.

De la articolul din urmă cu mai bine de un an şi de la semnalul de alarmă tras de The Economist ajungem in zilele noastre, in care dobănzile la creditele in dolari au crescut de la 1% la 5,25%. Şi atunci cănd debitorii nu-şi mai pot achita ratele de credit ipotecar, lichidităţile lipsă ale băncilor comerciale sunt acoperite prin emisiuni ale băncilor centrale, care injectează pe piaţă peste 300 de miliarde de dolari. Aşa le-a invăţat Milton Friedman, care a spus că principala cauză a Marii Crize din anii ’30 a fost politica monetară restrictivă a băncii centrale a Statelor Unite - Federal Reserve.

Ca să conchid, in anii premergători crizei din 1929-1933, la fel ca in 2002-2004, societatea de consum a venit cu găselniţa că dezvoltarea poate fi sprijinită prin folosirea banilor din viitor. Fără să ia in calcul că banii cu care se fac speculaţii vor ajunge să fie mai mulţi decăt aceia care intermediază vănzarea păinii sau cărnii. Ignorănd că rezolvarea problemelor pe seama unei simple intorsături de condei - o emisiune de masă bănească - va face ca preţul activelor să urce de la simplu la dublu, fără ca această