A greşit preşedintele atunci când a vorbit despre "feudalizarea" UDMR chiar pe pământul secuiesc? Nu. Nu a greşit. Nu e un secret că organizaţia reprezentativă a maghiarilor s-a

A greşit preşedintele atunci când a vorbit despre "feudalizarea" UDMR chiar pe pământul secuiesc? Nu. Nu a greşit. Nu e un secret că organizaţia reprezentativă a maghiarilor s-a îndepărtat, în timp, de alegătorii săi.

De aici încolo încep însă şi întrebările. De exemplu: cât de benefică este pentru România susţinerea făţişă a preşedintelui pentru Uniunea Civic Maghiară? Dar maghiarii înşişi ce vor câştiga din asta?

O împărţire a voturilor maghiarilor între UCM şi UDMR conţine pericolul mortal al ratării intrării în parlament - aceasta dacă se va menţine votul pe listă şi niciuna din formaţiuni nu va obţine, fiecare, măcar 5%. În cazul votului mixt - aşa cum se preconizează în viitoarea lege - maghiarii vor putea rămâne doar cu locurile din circumscripţiile uninominale câştigate, dar vor pierde masiv la voturile din redistribuire. Cine va câştiga cel mai mult, în ambele situaţii? Primul clasat, adică PD, potrivit sondajelor, care-şi va adjudeca partea leului din mandatele nedistribuite. Pe termen scurt, pare atractiv.

Dar pe termen lung? Aşa "baronizată" cum a ajuns, Uniunea este cea care, în 1990, a ales calea politică, parlamentară, pentru a-şi atinge obiectivele. S-a bazat pe o reprezentare parlamentară relativ constantă, pe care a folosit-o după regulile jocului democratic. Ce-ar fi însemnat ca UDMR să fi ales calea cealaltă, a rezistenţei, a nesupunerii civice? Ar mai fi fost astăzi România în NATO şi în Uniunea Europeană sau ar fi devenit, la rându-i, subiect de arbitraj la ONU?

Hulită sau detestată de unii, apreciată de alţii pentru organizare şi pragmatism, Uniunea a constituit, în toţi aceşti ani, un factor de echilibru pe scena politică şi de credibi