- Editorial - nr. 159 / 16 August, 2007 Europa civilizata nu este o poveste si nici o fictiune. Ea constituie o realitate vie, dupa care tanjim de atata vreme si nu poti decat sa te inclini in fata generatiilor acestor popoare, care, de-a lungul secolelor, au razbit prin vreme si prin vremuri, reusind sa dea meleagurilor pe care si-au faurit destinul valente umane nemaiintalnite, durand orase si sate, asezari de tot felul minunate, dar si o viata social-economica robusta si eficienta, cel putin la nivelul frumusetii acestora, innobiland prin stradania si priceperea lor acest minunat dar de la natura care este peisajul. O acerba concurenta sau competitie pare a fi cuprins toate aceste state, care, in incercarea lor de a-si face viata cat mai frumoasa, mai prospera si mai linistita, s-au intrecut atat cu natura, cat si cu ele insesi, dar si intre ele. Una este a da frumuseti umane pe masura unor peisaje alpine, cum este cazul Elvetiei, Austriei, Frantei si Italiei si alta este sa suplinesti deficitul de aspect terestru printr-o munca titanica si ingenioasa, incercand sa fauresti, ca om, cu mintea si bratele proprii, minunatii de care natura te-a privat, asa cum este cazul Olandei si Belgiei. Dar si unii si altii merita tot respectul si aprecierea pentru ca n-au stat cu bratele incrucisate, incercand din rasputeri sa-si modeleze viata, trudind din greu la propria depasire, atat in raport cu sine cat si cu natura. Proverbial este cazul olandezilor care si-au croit o patrie de vis, reusind sa smulga marii peste o treime din teritoriul sau, transformandu-l prin eforturi titanice intr-o oaza de civilizatie si in patria lalelelor. Evident, Europa nu este peste tot aceeasi. Si in sanul ei sunt diferentieri importante. Diversitatea in unitate este valabila si aici, ca principiu si, in consecinta, fiecare tara constituie o entitate, o alta pagina a albumului continental. Asa c