Indiferent daca legea de crestere a punctului de pensie, initiata de coalitia anti-Basescu din parlament, va fi, pana la urma, aplicata, problema finantarii acestei cresteri va ramane una deschisa. Din pacate, coalitia anti-Basescu, in scopuri electorale, dar si din vadita incercare de a-i da peste nas presedintelui, amaneteaza viitorul finantelor tarii, angajandu-se intr-o actiune pe cat de dezirabila, pe atat insa de nesustenabila si deci periculoasa. Nimeni nu poate nega sau ignora nevoia de crestere a pensiilor, pentru a se asigura un trai cat de cat decent celor in varsta, care au muncit si cotizat o viata! Si un efort financiar din partea statului, dincolo de resursele sistemului public de pensii, este, neindoios, de facut in acest scop! Problema este doar care poate fi acest efort, desigur in corelatie cu celelalte prioritati, avand in vedere ca nu este vorba de un efort de un an-doi, ci de unul pe termen lung, odata asumata cresterea prevazuta. Caci, evident, nu se poate veni dupa un timp sa se spuna ca s-a evaluat gresit si ca nu se mai pot onora cresterile prevazute. Din pacate, in proiectarea si promovarea mult disputatei legi a cresterii punctului de pensie, nu doar acoperirea cu resurse nu este asigurata - si n-ar fi o noutate, caci s-au mai vazut cazuri cand, in scopuri electorale, au fost scapate fraiele bugetare -, dar nu se tine cont de faptul aritmetic ca 1 + 1 fac 2 si niciodata mai mult. Daca din motive pe care nu le discutam acum si aici s-a ajuns ca in sistemul public de pensii sa existe mai multi beneficiari decat contribuenti, iar, in mare, la un pensionar revine un salariat, inseamna ca pensia, in medie, nu poate reprezenta mai mult decat, tot in medie, se ia din salariu in contul contributiilor sociale pentru pensii. Acum, se ia cam 30% in raport cu salariul brut (din care 9,5% plateste angajatul si 19,5% angajatorul in contul angajatului).