La egală distanţă de New York şi de Boston, domeniul Tanglewood este reşedinţa de vară a muzicii, a muzicii - să o numim - academice, a muzicii de adresare largă. în egală măsură Tanglewood este o stare a spiritului. A spiritului constructiv. Timp de două luni, de la sfârşit de iunie şi până după mijlocul lunii august, aici are loc un veritabil pelerinaj. Al marilor protagonişti ai vieţii muzicale internaţionale, al marilor solişti, al marilor dirijori, al ansamblurilor camerale de tot felul. Este un loc de întâlnire a tinerilor muzicieni sosiţi din toate colţurile lumii. Selecţiile celor buni dintre cei mai buni se desfăşoară cu luni în urmă în mai multe centre muzicale. Inclusiv în Europa.

Dar la Tanglewood are loc şi un mare pelerinaj al publicului. Al publicului estival scăpat de stresul grijilor citadine de peste an. Este un public în egală măsură tânăr, studenţi şi elevi ce sosesc de la Boston, unul dintre cele mai importante centre universitare de pe continentul nord-american. înainte de începerea concertului se aşteaptă în ordine, în şir indian... Este şi un public vârstnic, de pensionari, de rentieri, unii dintre aceştia retrăgându-se vara din faţa asaltului potopitor al căldurilor californiene. Concertele încep seara târziu şi se termină deseori sub clar de lună. Iar acustica, deşi este artificial condiţionată, rivalizează cu cea naturală. Prin justa direcţionare a sunetului, prin percepţia potrivită a spaţiului muzical, prin claritatea ordonării acestuia, graţie ecoului controlat.

Gazdă generoasă, prezentă aproape seară de seară pe afişele de concert, este celebra Boston Symphony Orchestra, precum şi multe dintre formaţiile camerale închegate din membrii organismului simfonic. La Tanglewood, pe parcursul celor două luni ale sezonului estival, sunt săptămâni bune în care orchestra pregăteşte şi câte trei programe, pe parcursul a numai două repet