Un barbat coboara din autocar in plin desert si se trezeste brusc intr-un oras misterios. Aici, totul pare datator de speranta: fara sa ceara nimic, primeste o slujba intr-o mare corporatie, o casa desprinsa din ultimele cataloage de mobilier si o frumoasa nevasta, de profesie designer de interioare. Curand insa, Andreas constata ca la slujba oamenii sunt la fel de terni precum birourile aseptice, perfect ordonate, dotate cu termopane si computere, ca mancarea nu are gust ori miros, alcoolul nu imbata pe nimeni, nu exista muzica sau armonie, sexul cu frumoasa nevasta e mecanic, iar discutiile lor se reduc strict la imbunatatirile estetice ale apartamentului. Mai mult, reuniunile cu colegii de birou sunt inepte, iar nimeni nu e niciodata furios, trist, vesel sau fericit. Curand, paradisul initial incepe sa miroasa zdravan a infern, Andreas descoperind ca orice rana se inchide de la sine, ca orice evadare este impiedicata de agenti solizi si vigilenti, pana si sinuciderea fiind imposibila... Cu asemenea idee formidabila de scenariu, regizorului Jens Lien nu-i ramanea decat sa exploateze cat mai coerent si ingenios constructia distopiei in care este aruncat eroul sau. Si, desi o face intr-o masura notabila, solutiile lui vizuale egaleaza destul de anemic ideea brilianta de la care porneste filmul. Inecat in griuri si bejuri atone, mohorate, disperante, foarte bine gasite pentru a sugera omniprezenta si infinitatea pastei vascoase in care sunt prinsi eroii, The Bothersome Man are cateva scene frisonante, care intrerup socant sirul realitatii sterile si amabile din orasul misterios: un coleg de birou al lui Andreas este strapuns de tepele ascutite ale unui gard, iar intestinul i se desprinde si cade, iar Andreas isi sectioneaza un deget intr-un accident la birou, pentru ca, ceva mai tarziu, sa fie calcat de tren de trei ori la rand, si evident, facut harcea-parcea, in