Ruşinea păţită de PSD, in momentul referendumului in care urma să se decidă dacă Traian Băsescu va fi sau nu suspendat, a fost ştearsă de pe obrazul social-democraţilor, aproape in totalitate, prin propunerea şi forţarea adoptării legii privind majorarea pensiilor. Singuri, de capul lor, liberalii nu ar fi avut curajul să propună aşa ceva, nu spun că nu şi-ar fi dorit. Dar nu ar fi avut nici forţă in Parlament şi nici putere mediatică de a explica publicului de ce e bine, uneori, să rişti şi să iţi asumi plenar această stare.
Tot legea pensiilor, asupra căreia preşedintele ţării, deşi a promulgat-o, are serioase indoieli că va putea fi aplicată pănă la capăt, este cea care s-ar putea să-l salveze pe premier. Deşi in vacanţă, primul-ministru este ameninţat de colaboratorii politici cei mai apropiaţi, in afară de UDMR, că vor introduce o moţiune de cenzură in perioada următoare. De ce o moţiune de cenzură? Adică un act politic specific partidelor din opoziţie, după ce PSD a fost acuzat că trage, de fapt, sforile guvernării?
Circulă două scenarii printre politicienii noştri, aflaţi la final de vacanţă şi in pregătirea unei noi sesiuni parlamentare. PSD căştigă electorat prin măsurile pe care le impune guvernului PNL de dreapta, dar şi pierde. Cui ii place să piardă? Nimănui. Nici măcar PSD-ului, care a mai invăţat să piardă in ultima perioadă. Iar pierderile social-democrate par a fi exact din zona care se vor putea foarte greu, dacă nu chiar deloc, regenera. E vorba despre aripa dură din PSD, cea care nu acceptă alianţe cu dreapta politică, nici măcar de dragul intensificării activităţii publice şi nici măcar pentru a demonstra că practică o opoziţie constructivă.
Ministrul Finanţelor, Varujan Vosganian, a subliniat zilele acestea chintesenţa relaţiei dintre social-democraţi şi liberali. El spune că, in cazul in care
