Second Life ne promite paradisul pe pamant, iar Google ne asigura nemurirea! Tot ceea ce trebuie sa facem este sa participam, sa interactionam unii cu altii sau sa producem continut text si multimedia. De ce nu am face-o? Avem toate mijloacele la dispozitie.
Unele sunt gratuite (Second Life-ul, blogul, site-urile sociale gen hi5, myspace, facebook sau yahoo 360), altele sunt din ce in ce mai ieftine si mai ergonomice (de exemplu, un telefon mobil performant de ultima generatie, care este, de fapt, un device all-in-one). Libertatea de expresie nu numai ca este incurajata de catre web 2.0, dar non-exprimarea nu este o optiune. Ne indreptam in ritm alert spre situatia paradoxala in care daca nu te exprimi online, nu existi. Google si Wikipedia iti ofera deja raspunsuri la toate intrebarile. Sau au pretentia ca o fac. Cine esti tu daca nu figurezi in bazele lor de date? - te-ar putea intreba cineva in viitorul foarte apropiat.
Dictatura participativa a unui puhoi de navigatori extrovertiti va avea foarte curand si aspecte nedorite. Disolutia unei autoritati epistemice pe internet (daca o fi existat vreuna) a nascut deja o pleiada de formatori de opinie. Intre miile de bloggeri si bloggerasi pe care Google ti-i afiseaza la o cautare pe un anumit subiect, cum poti afla care are postul cel mai relevant pentru nevoile tale, pentru nivelul tau intelectual? Mai ales ca democratizarea totala a mijloacelor de transmitere si producere a informatiei a presupus, evident, si garantarea accesului liber pentru o multime de indivizi indoielnici care astazi se (re)produc in voie online.
Cu toate acestea, consider ca situatia de fata este totusi preferabila monopolului in care era inchistat internetul pana acum 2-3 ani. e-Revolutia imi aduce aminte intrucatva de Scoala Austriaca de economie, de Menger, von Bohm-Bawerk, Wieser, von Mises si, mai ales, Hayek, care au rede