In volumul sau Antichitatile crestine din Dobrogea, aparut in limba germana la Bucuresti in 1918 si in traducere la Editura Academiei Romane in 2005, Raymund Netzhammer se opreste la un moment dat asupra unui "loc sfintit prin sangele martirilor, anume Noviodunum, aflat pe locul unde acum este situat oraselul Isaccea".
Asezarea dobrogeana actuala este un mic port la Dunarea de Jos. In marginea ei dinspre Galati se afla o cariera de piatra, iar spre malul Dunarii - cladirea unei vechi regii de tutun. Tot aici, langa ulita principala catre Dunare, trecatorul vede o moschee mica si cocheta ce puncteaza istoria unei asezari care, desigur, dispune si de o biserica cu hramul Sf. Gheorghe, fapt tipic pentru regiune. De remarcat, ca si in alte localitati dobrogene, ca, dupa Razboiul de Independenta de la 1877, crestinii majoritari nu s-au suparat, ca in alte zone din Balcani, pe moschei.
Asa se face ca le vedem si azi, ca in Isaccea, intregi si la locul lor. Mai sunt inca multe lucruri de spus despre acest orasel foarte viu, unde au trait, traiesc sau de unde au plecat personalitati importante ale culturii romanesti, de demult si de astazi. Pe unii, precum familia profesorului Caloianu, i-am cunoscut cu multi ani in urma, copil fiind si apoi tanar arheolog. Erau, ei si altii din elita locului, impinsi spre amurg si cel putin neglijati de un regim comunist care, daca nu strivea sau persecuta, neglija voit intelectualii, cu atat mai mult daca nu cooperau si mai erau si proprietari.
Dincolo de aceasta realitate in mers exista si o alta care isi astepta redescoperirea. Ruinele ingropate sub daramaturi si pamant ale orasului antic Noviodunum se vad si astazi in cuprinsul unui promontoriu spectaculos, de la nord-est de orasul actual, in malul drept al Dunarii. Locul ales de oameni aici cel putin din vremea pietrei slefuite, adica din Neolitic, a fost ocupat neint
