Cam aşa s-ar scrie în româneşte substantivul francez, care înseamnă cel ce merge sau mergător, MARCHEUR, -euse.
Cuvînt folosit de Balzac într-un roman, la pluralul feminin, LES MARCHEUSES. Expresie dată în teatrul clasic actriţelor care apar doar pe scenă, în mers, fără a vorbi, făcând numai figuraţie, - figurantele, cum ar veni.
La noi, altădată, astfel erau numite actriţele jucând roluri clasice de umplutură, - curţi regale, grupuri din înalta societate, femei bine, cu dosarul aşa şi-aşa; duşmance de clasă, dar care nu zic nimic, nu pot, n-au voie, care măcar ştiu să meargă, şi merg frumos, nu ca proletarele, - zdravăn, apăsat.
Aşa era şi Zizy a noastră. Prin una mie nouă sute şi şaizeci şi nouă. Figurantă frumoasă, distinsă, boieroaică. Dată afară de peste tot. Numai la teatrul naţional din Iaşi nu, unde juca,... adică mergea în rolul unei regine cu suita ei, nu mai ştiu din ce piesă clasică de epocă, parcă Hugo... I se trăgeau clopotele, mai peste tot, era curtată pe şest, de la director pînă la cei mai tineri actori; dar Zizy, nimic, îşi ţinea rangul de clasă şi de regină în teatru, - şi... mai avea şi-un iubit, la puşcărie, un băiat din aristocraţie şi el, un... element periculos.
Până ieşea el din detenţie, cine ştie... Dar Zizy, îl aştepta, se spunea.
Am uitat că i se mai zicea în teatru şi Margot, de la regina aia hugoliană, spusei; nu mai conta fiindcă de zis, cel mai des i se zicea Zizy.
Pe lângă acestea, era şi o norocoasă şi o darnică. Numai că dărnicia asta exagerată aducea des şi ghinion. Ca atunci când, luând bilete de avion să se ducă la Bucureşti, o dată, i-l dăduse, la insistenţele unei mari actriţe, vorbitoare, care avea o treabă urgentă în capitală - şi toate biletele de avion fiind vândute, disperată - se mărita cea mai bună prietenă a ei - i-l dăduse aşa dar Zizy pe-al ei, să ajungă în Bucureşti când er
