Tot mai agresati de tupeul anormalitatii, o anormalitate luata de "omul nou" - lipsit de scrupule si obligatoriu realizat numai din punct de vedere material - drept model de comportament si gandire, noua, celorlalti, cu bucurii si de alta natura, ne prinde bine sa ne mai vedem unii cu altii, gratulandu-ne macar in gand cu un "ce minune ca esti, ce intamplare ca sunt".
In Piata Festivalului, fenomen cultural in desfasurare ca pandant al Festivalului International "George Enescu" nu este rusine sa asculti live muzica de calitate, sa te simti bine in compania unei beri, a unei cafele sau prajituri fara ca acest lucru sa-i afecteze pe cei din jur, sa aplauzi pe mai marii sau mai micii artisti de pe scena, sa-i privesti un film de arta sau sa urmaresti un spectacol de teatru, opera sau opereta. Astfel te simti tu cu adevarat bine, conectat la un alt fel de viata a orasului. Pe durata desfasurarii festivalului (mai precis din 2 pana in 23 septembrie), spatiul cuprins intre Ateneul Roman, restaurantul Cina si Biblioteca Centrala Universitara devine o zona unde toleranta estompeaza diferentele sociale (altminteri tot mai mari) intre extreme, facand loc unui segment de centru, niciodata mediatizat, condamnat pentru moment la a juca rolul copilului timorat, poate putin palid, dar cu privirea inca vie si curioasa.
Oferta facuta de organizatori celor niciodata prea putini este foarte variata si se inscrie in caracterul general popular, trasatura cu care Piata Festivalului si-a cladit o buna reputatie, vremea fiind singurul element variabil in calea unui succes in crestere de la editie la editie.
Conceput pentru a acoperi o paleta cat mai mare de preferinte, programul Pietei Festivalului nu isi asuma inca rolul de vedeta in cadrul festivalului mare, poate si pentru faptul ca noi, romanii, avem inca un reflex mintal inhibant in privinta anvegurii pe care o
