Apariţia volumului Salonul regal. Teatru scurt, semnalat în revistă pe la începutul anului la rubrica "Am primit", m-ar bucura mai mult dacă mi-aţi indica un text scris între timp şi apărut în presă pe marginea lui. Pentru că, de curând mi-aţi oferit un grupaj de şase poeme cu rugămintea de a-mi exprima punctul de vedere asupra valorii lor. îmi veniţi în întâmpinare cu propria dvs. părere, că textele acestea "sunt departe de stilul modern în care se scrie poezie în ultimele decenii", şi credeţi corect că acest lucru nu este un păcat. Până aflăm reacţia cititorilor de cărţi de teatru şi a publicului când vi se vor juca piesele, rămâne un gol sensibil în care, citindu-vă versurile, stau la îndoială între a vă descuraja şi a vă explica desuetudinea stilului dvs. poetic că nu este un semn de slăbiciune care să marcheze şi textul dvs. dramatic, rămas necunoscut mie, deocamdată. înainte de a mă ajuta cu două din textele în versuri puse la dispoziţie, este vorba de Aşteptare şi Statornicie, apreciind că toate cele şase poeme sunt cam la fel, cutez să vă întreb dacă chiar nu aţi dorit niciodată şi n-aţi încercat niciodată să vă modernizaţi stilul, să rupeţi pisica, cum se spune, şi să vedeţi dacă vibrând poetic în direcţia nouă, păstrându-vă temele vechi ori înmulţindu-le cu alte exerciţii, nu v-aţi lăsa pradă schimbării, de gust în bine, fireşte. Din când în când măcar, să nu vă mai mulţumească instituţia rimei. Căci ce mare satisfacţie artistică în a rima fântână cu îngână, val cu mal, cadă cu zăpadă ori clipă cu aripă? Că nu degeaba atâţia oameni serioşi s-au plictisit de acest joc steril şi-au luat-o pe altă potecă, unii reuşind, alţii împotmolindu-se în prozaism şi sucombând. Eu chiar mă îndoiesc până la pământ că nu vă place mai nimic din ce s-a scris în stil modern în ultimele decenii. A evita să afli, să ştii performanţele poeziei moderne ar fi un păcat ce se răsfrân