Priveam oamenii amărâţi ce aşteptau în holul mizer şi aglomerat al unei policlinici de stat o reţetă compensată cu care să ia la rând farmaciile ce nu şi-au epuizat plafonul. În cabinet, un distribuitor al unei firme de cosmetice îi oferea doamnei doctor mostre din noul catalog, dar alegerea se dovedea dificilă, aşa că aveam timp să îmi imaginez facilităţile de care se vor bucura deputaţii în hotelul cu 350 de camere ce va fi ridicat în curtea Palatului Parlamentului. Îmi veneau în minte, apoi, scene din „Moartea domnului Lăzărescu“ şi cuvintele unui prieten chirurg rezident despre condiţiile (inclusiv salariale) oferite în România tinerilor medici ieşiţi de pe băncile facultăţii, despre furturile din spitale şi modul viciat în care funcţionează sistemul. Mă gândeam la doctorul canadian care i-a spus mătuşei mele că ochelarii pe care şi i-a comandat în România (o costaseră 7 milioane de lei vechi) sunt din sticlă, nu au nici o dioptrie, este firesc să nu vadă mai bine cu ei, la povestea despre o femeie operată de cataractă, care s-a întors din spital fără un picior (din pricina unei probleme cu anestezia, au ajuns să i-l taie). Şi ce puritate o fi având aerul la Bran, de i-a făcut pe liderii social-democraţi să anunţe - pentru a câta oară în acest an? - o moţiune de cenzură la adresa guvernului liberal! Ascultam, în sala de înscrieri a unei universităţi particulare, nonşalanţa cu care candidaţii decideau asupra facultăţii pe care voiau să o urmeze. „Filosofie!“, „Ştiinţe Politice!“, „Sociologie!“ rosteau coafeze şi pompieri, vânzătoare şi chelneri, cu siguranţa cu care alegi, în piaţă, o anume bucată de… brânză. „Arătaţi-mi un subofiţer de poliţie care nu a absolvit sau nu intenţionează să absolve cursurile unei facultăţi particulare de Drept şi eu mă împrietenesc cu el“, o parafrazam pe Corina, cu gândul la Tratatul de la Bologna, dar şi la profesorii despre care se