Must
Ce cadou îi putea face dacă nu un parfum? Vânzătoarea îi recomandă un flacon foarte atrăgător şi făcu un pacheţel frumos în hârtie aurie, legat cu o panglică roz, lungă şi buclată ca o spirală fără sfârşit. Vânzătoarea îi mai oferi, graţios, o poşetă de carton cu baiere dintr-o sfoară groasă, o poşetă neagră pe care scria cu litere albe: CARTIER.
...Dopul şampaniei pocni uşor, paharele subţiri şi înalte sunară vesel, în nări simţi, umedă şi rece, aroma bulelor care urcau din paharul aburit, spărgându-se în aerul încărcat de amintirea ultimelor patru decenii. O îmbrăţişă şoptindu-i în ureche "La mulţi ani!" şi se aşeză la masă. Pe scrinul din faţă, sub vitrina cu cristale şi argintărie, pacheţelul auriu reflecta lumina plafonierei.
Sfârşiră cina cu un lichior de migdale amare, un Amaretto, şi trecură în camera de zi, căci începea ultimul episod din serialul pe care-l urmăriseră timp de patru luni. Apoi, mulţumit şi obosit, se retrase în dormitor după obişnuita igienă de seară. Ca în fiecare seară din ultimii patruzeci de ani.
Era deja aţipit când, câteva minute mai târziu, se întinse şi ea alături de el, sub plapuma de atlas bleu-ciel. Aştepta, desigur, o îmbrăţişare. Dar... Se parfumase! Se parfumase şi parfumul pe care i-l oferise la recomandarea vânzătoarei, fără să-l adulmece cu propriile sale nări, se dovedea a fi un vechi şi neuitat parfum. Al cui? Efluviile parfumului îl transportară în trecut, în tinereţe, în prima tinereţe. Al cui putea fi acest parfum? Cine-şi putea îngădui un asemenea parfum franţuzesc "pe-atunci", când un lux ca acesta se plătea atât de scump şi nu era de găsit decât la "Consignaţia"?
Ea îi puse mâna pe piept, în vreme ce el era tot mai preocupat de întrebarea: cine putea folosi acest Must de Cartier? Cocheta Lili? Mai curând Oana. Soţul ei, director general... Dar exista acest parfum în urmă cu pe
