In ultimii ani, de cate ori mi se intersecteaza drumurile cu Iolanda Malamen, am aceeasi imagine: asteapta pe cineva pentru un interviu, sta cu cineva la o masa - de obicei in gradina de la Uniunea Scriitorilor - si-i ia un interviu sau scrie pe o coala A4, cu scrisul ei mare, labartat, de scolar parca un pic miop, intrebari pentru un viitor interviu. De mai bine de cinci ani, o buna parte a vietii Iolandei se consuma in si pentru acest proiect ambitios cat o istorie a literaturii romane. Scris si de scris a ajuns la cel de-al patrulea volum, adica la jumatatea proiectului.
In viziunea domnului Mihai Sora - pe care o impartasesc si eu cu fervoare -, interviul este parte a istoriei noastre literare si culturale. "Ce bine ar fi fost - scrie domnia-sa pe coperta a IV-a a volumelor III-IV - daca, pe vremea lui Alecsandri, sa zicem, apoi a lui Eminescu, am fi avut o Iolanda Malamen care sa le puna intrebari in legatura cu viata si cu personalitatile lor de moment. Cat de usoara ar fi munca istoricilor literari daca ar avea la indemana asemenea marturii (fie ele si amendabile, prin compilarea cu alte surse la fel de credibile) care le-ar permite sa-si economiseasca multe ipoteze, fie si plauzibile, inlocuindu-le cu marturia, ce nu poate fi dezmintita, a insisi autorilor in cauza".
Dar Iolanda Malamen ambitioneaza mai mult decat a oferi marturii rezistente peste timp, documente originale si nu copii legalizate (spre a parafraza un titlu al lui Gheorghe Craciun), fapte, opinii, secvente de viata si de viata literara, devoalari ale micilor sau marilor secrete ale personalitatilor literare. Operand cu criterii axiologice, Iolanda Malamen propune o panorama a literaturii romane mai bogata, mai subtila si mai exacta decat ceea ce ne propun adesea listele, citarile automate, istoriile sau viziunile critice: "Planul meu (daca-i pot spune asa) ambitioneaza sa
