Asemeni unor oameni de stiinta megalomani care si-ar propune ca, sfidand legile naturii, sa creeze in laboratoarele lor o fiinta cu totul noua, si care ar ajunge inevitabil sa dea nastere, astfel, unui monstru, la fel comunismul a produs un tip nou de societate, ale carei trasaturi monstruoase inca mai sunt de descoperit. Daca noua reclama TV la Dero ne propune, in ritm saltaret si fals vesel, sa ne amintim de anii ‘70, in Romania, ca de "cei mai frumosi ani", folosind, in mod pervers, muzica usoara de atunci, o recenta aparitie a Editurii Curtea Veche ne dezvaluie fata inca ascunsa a acelorasi ani. Tot din Romania. Este vorba despre Neculai Constantin Munteanu - Ultimii sapte ani de-acasa. Un ziarist in dosarele Securitatii. Editie ingrijita si adnotata de Doina Jela, volum care cuprinde un dialog al bine-cunoscutului ziarist al postului de radio Europa Libera cu Doina Jela, cat si continutul celor doua dosare, pe numele lui N.C. Munteanu, din arhiva CNSAS. Primul dosar (ianuarie ‘74 - iunie ‘77), asa-numit "de retea", cuprinde 22 pagini si, desi N.C. Munteanu nu a semnat nici un angajament de colaborare si nu a redactat note informative, el e prezent cu numele de cod "Calin", in cateva rapoarte facute de ofiterul de legatura, capitanul Costel Tanase. Acesta din urma mentioneaza ca sursa "Calin" nu coopereaza satisfacator, intelegem si de ce, pentru ca materialele furnizate de acesta se refera doar la diverse aspecte negative profesionale, si nu la urmarirea si denuntarea colegilor sai. In foarte putinele randuri cand scrie despre ei, o face la modul pozitiv, caracterizarea facuta lui Tudor Vornicu fiind cel mai bun exemplu. Al doilea dosar (aprilie ‘77 - februarie ‘78), de "urmarire", cuprinde 327 file, iar N.C. Munteanu, ca "tinta", poarta numele "Vranceanu". Informatorii sunt colegi de serviciu, intre care se pot recunoaste cateva nume din presa vremii. Acelasi d