Drumul Judeţean 607C face legătura intre Romănia europeană şi Romănia uitată. In anul Domnului 2007, cănd viaţa fără internet şi televizor e searbădă, aproape 300 de suflete din judeţul Mehedinţi işi duc traiul in altă lume. O lume in care gazul lampant şi sticla de lampă sunt cele mai de preţ averi.
La 25 de kilometri de Drobeta Turnu-Severin, din defileul Dunării un drum ingust pătrunde in dreapta, printre coline. Pe indicatorul rutier scrie - "Iloviţa 4". La stănga, peretele abrupt al dealului e plin de tufe de mure. La dreapta, in vale, e un mic golf pe care Răul Racovăţ il face la vărsarea in Dunăre. Pe celălalt mal al lacului se inalţă case de vacanţă cochete, in faţa cărora strălucesc in soare bărci cu motor roşii, lustruite, ca nişte maşini de expoziţie. Peisajul iţi taie respiraţia. Nimeni nu şi-ar putea inchipui că sus, pe coamele dealurilor, oamenii ară cu plugul tras de boi şi işi luminează casele cu lampa.
DRUMUL GOLGOTEI. Viceprimarul din Iloviţa, Petre Ţinică, s-a oferit să ne fie ghid spre "sălaşe". Dar la jumătatea drumului şi-a luat şi un ajutor - pe Costin al luâ Moacă, pentru că "băiatul ăsta ştie mai bine locurile". Pănă in satul Bahna mergem vreo 5 kilometri prin pădure. De aici pănă pe coama dealului mai sunt incă 10-15 kilometri. Drumul e rău - ingust, plin de gropi şi innămolit de ploaie. Maşina noastră de oraş icneşte la fiecare apăsare a pedalei de acceleraţie. Şi aflăm cu surprindere că nu mergem pe un drum forestier. Nici măcar pe unul comunal. Ci suntem pe drumul judeţean 607C. O şosea europeană. "Ăsta e drumul Golgotei, oameni buni... Pe drumul ăsta ne ducem noi crucea in fiecare zi", işi varsă oful nea Costin. La un moment dat, tot el ne face atenţi: "Uite, ăsta e ultimul stălp de electricitate din sat. De-aici incepe durerea". In afară de lipsa stălpilor insă peisajul nu se schimbă - aceiaşi pruni
