Stabilita la Londra, Corina Belcea s-a perfectionat la Scoala Menuhin si apoi la Colegiul Regal de Muzica din capitala britanica. Dupa multi ani de absenta, violonista a revenit in Romania in 2006, pentru a concerta la Timisoara si Bucuresti. In 2007, alaturi de Cvartetul Belcea, a sustinut la Ateneul Roman o serie cursuri de maiestrie si recitaluri organizate de ICR in colaborare cu Filarmonica "George Enescu".
- De unde vine motivatia artistului de a fi credincios artei sale intr-o lume in care notiunea de principiu este tot mai lipsita de valoare?
- Nu pot vorbi in numele tuturor muzicienilor, dar pentru mine cel mai important este faptul ca muzica vine din interior. Si cred ca, pentru cei mai multi dintre muzicieni, nu trebuie pus pe primul loc cat castiga sau in ce conditii isi fac muzica. Important este ca ei sa aiba satisfactii profesionale. Daca va amintiti, de-a lungul istoriei, majoritatea celor care au ars pentru muzica - interpreti sau compozitori -, chiar daca nu au trait in mizerie, au murit de cele mai multe ori in neagra saracie, dar nu au ales nicio clipa sa faca altceva.
- Putem vorbi despre o cadere in desuetudine a genului cameral?
- Genul cameral nu a fost niciodata extrem de popular. Pana acum douazeci-treizeci de ani erau foarte putine cvartete, realitate care acum s-a schimbat. Sunt tot mai multe cvartete tinere care fac acest lucru din dragoste si care ajung la un nivel foarte inalt, ceea ce este bine, pentru ca muzica de camera, repertoriul acesteia, este imens si reprezinta o parte foarte importanta a muzicii. Nu cred ca vom reusi intr-o viata sa acoperim macar un sfert din cat s-a scris numai pentru cvartet, deci nici un pericol de monotonie. Pe de alta parte, am observat ca, din pacate, publicul ajunge la acest gen la o varsta mai inaintata si asta cred ca se intampla pentru ca a asculta cvartete necesita o m
