N-am scris nimic despre decesul Patriarhului Teoctist din cauza cenzurii. Se petrece un lucru infricoşător: presa şi televiziunile nu mai sunt cenzurate, insă instituie ele o cenzură la fel de vehementă, de data aceasta asupra publicului.
N-am scris nimic despre decesul Patriarhului Teoctist din cauza cenzurii. Se petrece un lucru infricoşător: presa şi televiziunile nu mai sunt cenzurate, insă instituie ele o cenzură la fel de vehementă, de data aceasta asupra publicului. Dar şi asupra jurnaliştilor care ar vrea să găndească şi să se exprime diferit de cum o face intreaga mass-medie. Inainte de â89, aceste campanii erau concepute, intr-un birou in Comitetul Central al PCR, de specialişti in diversiuni. In fiecare săptămănă trebuia să se aniverseze, să se comemoreze sau să se omagieze o intămplare ori o persoană, astfel ca poporul să simtă că există intotdeauna ceva mai important decăt interesele imediate ale familiei: măncarea, medicamentele, apa caldă. Cum, mă băieţi, le zicea la telefon ziariştilor cenzorul ziarului sau al revistei la care lucrau, acum v-aţi găsit şi voi să scrieţi despre păine şi lapte, acum, cănd sărbătorim 117 ani de la cucerirea Plevnei? Şi o săptămănă intreagă, exact ca la moartea lui Teoctist, toată lumea compunea osanale istorice şi imnuri de slavă naţionale, uitănd de păine şi de lapte. Poporul, şi el, inghiţea in sec, fiindcă era periculos să ridice careva capul şi să se mire: Dar ce legătură are una cu alta?!
Media romănească s-a coalizat, ca la un ordin subinţeles, iar cei căţiva gazetari care ar fi avut ceva de zis au tăcut, simţind ce mare e riscul de a te pune de-a curmezişul cănd e viitură. Cenzura azi e ca o viitură născănd din senin şi măturănd totul in cale. N-a existat nici o indicaţie "de sus", viitura asta hiperevlavioasă s-a pornit aparent de la sine, din respect pentru biserică. De fapt, s-a
