Zilele acestea, presa scrisa si televiziunea au relatat un caz aparent neobisnuit. Intr-un sat din Moldova, un om a fost condamnat la inchisoare si isi executa pedeapsa pentru ca, cu ani in urma (el fiind om in toata firea), avusese relatii sexuale cu o minora de 14 ani. Intre timp, cei doi s-au casatorit, au doi copii, el pare sa fie un sot bun – munceste cu ziua pentru a-si intretine familia. Spune ca apropierea dintre cei doi s-a produs atunci cand fata ajunsese in spital – batuta crunt de parinti.
Opinia publica pare mai degraba scandalizata de absurditatea unei judecati care separa un cuplu "fericit" si, pentru un delict minor petrecut cu multa vreme in urma, lasa fara tata doi copii. Juridic vorbind, verdictul nu putea fi altul, raportul sexual dintre un adult si un minor este un viol (pentru ca la varsta respectiva nu poate fi vorba despre consimtamant), in plus exista o recidiva – omul mai fusese o data condamnat pentru viol. Desigur, ramane dubios modul de functionare al unei justitii care intervine abia atunci cand lucrurile nu mai pot decat sa fie inrautatite (se pare, la sesizarea acelorasi parinti care odinioara isi bagasera in spital propria fiica).
Ne oprim din nararea telenovelei si ne intrebam: in ce fel de societate se petrec intamplarile astea? …In care o fata este maltratata de catre propriii parinti, iar acestora nu li se intampla nimic? …In care aceeasi fata nu are nici o sansa de a spune "nu" unui ins care pare obisnuit a-si satisface pornirile sexuale dupa bunul plac?
Pentru a raspunde, facem apel la memorie si revedem un fapt divers de acum cateva luni. In aceeasi parte a tarii, o fata in varsta de 12 ani a nascut. Atunci, nimeni nu si-a pus problema abuzului sexual, ba, dimpotriva, medicul spitalului de acolo spunea, calm, ca nu e deloc un caz singular, ca au fost si nasteri mai precoce. Fiicele violate de proprii
