Aculturaţia este un proces, un fenomen, care presupune totalitatea transformărilor culturale pe care le suferă un grup social in contact cu altul mai mare.

La fel ca orice regulă general valabilă, peştele mare il inghite pe cel mic, copilul invaţă de la părinte şi exemplele pot continua. Romănia (sau o parte din chintesenţa ei), o ţară mică aflată la "răscruce" de state şi in curs de maturizare, se zbate intre revendicarea rolului cultural şi cel de importator de "de toate", de la cei mari - de lucruri benefice, dar şi nocive. Metoda prin care se face această invazie este una modernă şi aparent neagresivă, in esenţă... barbară.

"Globalizarea este vinovată de accelerarea aculturaţiei. Aculturaţia legiferează dreptul la depersonalizare, la neutralizare şi uniformizare. Presa şi mass-media, in general, reprezintă canalul de transmitere pentru că media este o forţă puternică. Cum ne putem da seama că dezvoltarea mass-media este un factor de aculturaţie? E de ajuns să citim editorialele dintr-o zi sau să ne uităm la jurnalele de ştiri şi-o să vedem că toate au aceeaşi structură, folosesc practic aceleaşi cuvinte. Un alt vinovat ar fi insuşi homo economicus: marele stăpăn al secolului al XXI-lea care se orientează după profit. Se practică intens tehnica mimetismului. Dacă un produs, un format x merge intr-o ţară, il aducem peste tot, pentru că "vinde". Există pericolul reţelei de comunicare precum in povestea ucenicului vrăjitor. Dacă eu vreau două găleţi cu apă şi mi se aduc 22.222 de găleţi, cum să nu fiu dat peste cap? Lucrurile scapă de sub control şi aici este greşeala", spune prof. dr Florin Tudose, psihiatru.

"Cultura", dacă se poate numi aşa, de genul celei americane, ingurgitează merinde europene prin oferta "visului". Visul gustativ, chit că e plin de E-uri, visul social, chit că e doar un Spiderman iluzoriu. Un circ