Patroana unui salon de infrumusetare a reclamat, zilele trecute, primarului Constantin Cibu, comportamentul grosolan al unei doamne inspector din Primaria Braila. Ton artagos, cuvinte taioase, umilinte, momente penibile, la care ar fi asistat atit angajatii salonului cit si clientii, asa a descris reclamanta, in linii mari, intilnirea cu functionarul reclamat. Practic - a povestit patroana - totul ar fi decurs ca un interogatoriu foarte dur, in care "doamna era justitiarul, iar eu temutul infractor". Nimic iesit din comun. Cite asemenea povesti nu circula prin oras, fie ca e vorba de reprezentanti ai Primariei, ai Garzii Financiare sau de Mediu, Directiei de Finante, Inspectiei in Constructii etc. Nu e un secret, spun intreprinzatorii, cum se obtin diverse autorizatii, avize, acorduri. Uluitor, insa, in acest caz este ca patroana a avut curajul sa reclame, sa faca public incidentul. E uluitor pentru ca, din pacate, de teama represaliilor, putini intreprinzatori isi asuma riscul de a reclama abuzurile, umilintele la care sint supusi si spagile pe care sint obligati sa le dea organelor de control. Multi vorbesc, multi se pling, dar concret, putini sint cei dispusi sa acuze public. Justificarea lor este aceea ca, oricit de curat s-ar lucra intr-o firma, legislatia romaneasca este in asa fel conceputa incit nu poti fi niciodata "fara pata". Un inspector gaseste intotdeuna ceva de imputat, chiar daca de cele mai multe ori "pacatul" tine de interpretarea legii. Si ce sa faci tu, patron, sa contesti, sa te judeci? Toate acestea inseamna bani, nervi, timp pierdut. Asa ca e mai simplu sa dai la pace cu inspectorul, sa se convina de comun acord asupra unei abateri usoare si a unei amenzi modice, 3 - 5 milioane de lei, si gata. Inspectorul isi face norma la incasari, iar tu, patron, scapi ieftin. Acestea sint cazurile fericite, pentru ca daca intr-adevar in firma sint ceva prob