„Ultimul tablou al lui Wang Wei. Povestiri de trăire“
De Arianne Buisset
Editura „Herald“, 2007
Una dintre cele mai elevate case editoriale din România în materie de carte „iniţiatică“, „Herald“, îşi propune, printr-un program care sfidează piaţa saturată de apariţii subdezvoltate, să demonstreze importanţa cărţilor scrise - şi transmise - de maeştrii gândirii iniţiatice, de la „Manuscrisele de la Marea Moartă“, trecând prin mistica budhistă, încordarea spirituală sinică ori înţelepciunea patristică (Sf. Grigore de Nazianz, Sf. Ioan Gură de Aur) până la maeştrii contemporani cu „fluturii, cu Dumnezeu“: Henry Corbin, Ananda Coomaraswamy, Rene Guenon, Teilhard de Chardin sau românul Sergiu Al-George. Dincolo de tulburările diurne provocate spiritelor fragede de apariţia unor cărţi precum cele scrise de Dan Brown, „Herald“ pune la îndemâna celor ce vor să cunoască „rădăcina“ fantasmelor care îi bântuie pe amatorii de best-seller-uri mondiale cărţile fundamentale ale spiritului religios uman, fie că este vorba de Cartea lui Enoh, Cartea Formării sau Bhagavad-Gita. Adică marile zăcăminte de înţelepciune şi iniţiere din lumea ebraică, indică sau chinezească, intens utilizate şi azi de cei care nu cred că progresul uman înseamnă doar lectura ziarelor de bursă ori atracţia inexplicabilă pentru alegerile electorale, ca circ al zilelor noastre.
Cartea Arianei Buisset, „Ultimul tablou al lui Wang Wei“, este o culegere de povestiri cu „înţelesul la urmă“, al căror desen din covor este întrezărit într-o situaţie unică de viaţă în care viaţa însăşi joacă rolul principal în edificarea unui individ, exponenţial, e adevărat, preocupat să găsească înţelepciunea ultimă - ca autentică, profundă chemare a artei sau misiunii căreia-i este supus devotat. Povestirea care dă titlul volumului este ea însăşi un pastel al prozei în care se cheamă una pe alta „trăirea“
