Inainte de orice, vreau sa va multumesc pentru efervescenta creatoare de care ati dat dovada la postarea precedenta. Sint impresionat, magulit si onorat de reactiile dumneavoastra, de calitatea si de numarul lor. Si, ca sa fiu sincer, nu mi-am revenit nici acum din uimirea placuta in care m-ati aruncat…
In alta ordine de idei, va rog sa ma scuzati: azi incerc sa va invit sa luam, impreuna, o pauza de politica. Eu nu voi scrie nimic despre Tariceanu, Geoana, Basescu, Nastase s.a.m.d. Vreau sa va spun o mica poveste. Vreau sa scriu, putin, despre Mark (vezi foto).
Ieri, vineri, am fost la Delfinariul din Constanta. Mark e singurul delfin care mai evolueaza vara in spectacolele care au loc la cunoscuta locatie de la marginea Constantei. Mark e veteran: are 21 de ani, e previzibil ca nu ma mai trai mult si, pina acum, nu s-a gasit inca vreun altul care sa il dubleze (asa cum facea, pina in urma cu citiva ani, simpaticul Alex) sau care sa ii ia locul. M-au incercat sentimente contradictorii cind am vazut ieri spectacolul: m-am bucurat de inteligenta si abilitatea acestei superbe fiinte; mi-am amintit de copilarie (pe Mark, dar si pe Alex, in spectacole mai lungi decit cele de acum, i-am vazut de citeva ori in urma cu aprox 15 ani); m-am intristat pentru ca Mark e, totusi, un delfin captiv care trebuie sa isi duca viata intr-un bazin care nu e mai mare decit un teren de volei.
Cind am aflat de la o doamna care se ocupa cu “bucataria” interna a delfinariului ca nu se gasesc inlocuitori sau partener(a) pentru Mark, la fel, m-am intristat si m-am bucurat. Delfinii sint unele dintre animalele favorite ale mele si ale sotiei mele.
PS. Miine insa, promit sa revin la politica. Am pus citeva teme destul de tari la dospit.
Inainte de orice, vreau sa va multumesc pentru efervescenta creatoare de care ati dat dovada la postarea precedenta. Si
