Femeile de altădată, personaje interesante ale unei lumi de mult apuse, îşi dorm somnul fermecat, căci moda ceaiurilor, a balurilor, a micilor şuete presărate cu bârfele mondene ale urbei s-a stins o dată cu trecerea anilor. Doamnele cu rochiile lor lungi, şerpuinde, acoperite cu dantele, făceau deliciul asistenţei la începutul secolului XX, la concerte, serile de teatru sau de bal. Imaginea lor coboară astăzi din paginile de jurnal ale celor care în acele vremuri erau personaje ale piesei. O lume interesantă ni se dezvăluie, făcându-ne părtaşi la micile şuete de altădată. Poposim mai întâi în casa unei văduve, conduşi de memoriile Olgăi Gigurtu adunate în „Amintiri care au dispărut de când mi-aduc aminte, femei de altădată“. „Conferinţele, concertele, câteodată, dar mai rar teatrul şi aceste mici întruniri hebdomadare, în care gândul zbura mai mult înapoi, erau singurele distracţii ce ni le acordam, toate eram văduve... Pe când ceaiul fierbea în samovarul de alamă lucioasă, cu un murmur plăcut, ca un acompaniament în surdină al convorbirilor noastre, unele lucrau miniardise, frivolităţi dantelate de Irlanda sau de Veneţia, altele şedeau rezemate alene în nişte jilţuri mari adânci, bune de siestă... Vorbeau de toate fără pedanterie, nici răutate, subiectele se urmau de sine şi erau despre ultima piesă sau noul roman, ultimul eveniment mondial sau poliţia locală, sau, în fine, ultimul scandal. Fiind toate inteligente, aceste subiecte dau prilej la reflexiuni critice sau apărări interesante, cu atât mai pasionate cu cât acuzările erau mai aprige, căci cât de mic să fie cercul, tot nu se poate ca părerile să fie toate de acord!“. Şi dacă astăzi a fost zi de întâlnire între doamne, mâine este zi de concert. Lumea se adună, noi idile se consumă dând naştere unor răutăţi mai mici sau mai mari, bârfelor mondene.

Iubiri la ceas de seară Five o’clock-urile zilnice