Miros de piele, materiale textile peste tot prin atelier şi zgomot ritmat de pedale ale bătrânei maşini de cusut. Acesta este atelierul de croitorie unde munceşte şi îşi trăieşte viaţa Constantin Prodeanu, croitor confecţioner de haine din piele şi stofe.Asta ştie să facă şi despre asta îmi vorbeşte cu mândrie şi emoţie în glas. La 13 ani a venit în „târg“ ca să înveţe meserie. Să înveţe, de fapt, mai bine decât ar fi putut să o facă acasă, de la tatăl său, tot croitor. A lăsat satul Motoci în anul 1956 şi a intrat ca ucenic la un atelier de pe strada România Muncitoare, stradă de care nu s-a mai despărţit de atunci. „Am venit să învăţ meseria pe care am îndrăgit-o de mic copil şi pe care o mai ştiam din familie. După şase ani am terminat ucenicia şi abia atunci puteam spune că ştiu să lucrez. Nu am învăţat numai meserie. De la meşterul meu am învăţat şi respectul pentru client, valoare uitată astăzi. Din cuvânt am făcut onoare“, a povestit meşterul croitor. După ucenicie a lucrat la cooperativa Îmbrăcămintea. A reuşit, tot atunci, să îşi completeze studiile până la bacalaureat. În acest timp cocheta cu ideea de a se lansa singur în afacere, dar situaţia acelor timpuri era complicată.

Alt chip, acelaşi atelier Abia după 15 ani a reuşit desprinderea şi a devenit „particular“. „Am obţinut autorizaţia cu multă greutate. Aveam 45 de ani când m-am lansat singur. Prima maşină de cusut pe care mi-am achiziţionat-o a fost un Singer. Lucrez la ea şi acum. Mă slujeşte cu multă credinţă, deşi are 100 de ani“, a spus meşterul Prodeanu, cu emoţie în glas. „Nu vreau să vă spun că merge extraordinar de bine, dar nici nu pot să mă plâng. Atât cât am îmi ajunge şi mă face să practic meseria până când voi intra în lumea fără de întoarcere. Îmi place să cred că îmi fac meseria cum trebuie şi îmi respect cuvântul dat. Este o senzaţie foarte plăcută când vezi clientul zâmbind