Găndeşte-te că stejarul din faţa ta este un bunic bătrăn, sfătos şi inţelept. De aceea purtarea ta poate fi sfătoasă şi iubitoare. Iubirea cheamă iubire. Numai aşa Il poţi mulţumi pe Dumnezeu. Cuvintele acestea ii aparţin lui Constantin Brăncuşi.Adevăr -un oraş fără arbori este ca un om fără plămăni
Găndeşte-te că stejarul din faţa ta este un bunic bătrăn, sfătos şi inţelept. De aceea purtarea ta poate fi sfătoasă şi iubitoare. Iubirea cheamă iubire. Numai aşa Il poţi mulţumi pe Dumnezeu. Cuvintele acestea ii aparţin lui Constantin Brăncuşi.
 In ziua de 16 iulie furtuna a smuls pomi, a rupt crengi şi acoperişuri. Un pom a căzut peste un zid sub care se adăpostise un trecător. Zidul a căzut şi omul a murit. O mare nenorocire. Toţi cei din jur, isterizaţi, strigă: "Să-i tăiem! Sunt bătrăni! Sunt periculoşi! Sunt uscaţi!". Nimeni nu strigă "Să smulgem acoperişurile". Pomii! De ce cad pomii şi omoară oameni? Fac un drum pănă la atelierul pictorului Viorel Mărginean, fost ministru al Culturii, ţăran din Ardeal, să-l intreb.
Â
O ŞTIINŢĂ. Intăi imi desenează un pom cu ramuri, apoi imi spune: "Trunchiul are ramuri mai mari, mai mici. Ele se adună intr-o coroană. Cănd ii cureţi, primăvara şi toamna, crăcile trebuiesc tăiate căt mai aproape de trunchi. Numai aşa copacul işi va obloji tăietura pănă la-ncheietura ei completă. Este foarte greşit să tai ramura şi să laşi un ciot de 20-30 cm. In felul acesta l-ai distrus. Căci in zadar incearcă el să inchidă tăietura. Din cauza distanţei mari nu musteşte. Şi ciotul devine uscătură, se usucă şi este căutat de dăunători care pătrund in el. Pomul intră in descompunere, căci carii, viermi ajung la inima lui. Totul e inşelător, căci scoarţa in strat subţire e vie şi verde. Prima furtună il doboară. Plantarea pomilor in oraşe este o ştiinţă, nu se poate face alandala. Un oraş fără pomi, parcuri es