Greu e să ne înţelegem cu ungurii ăştia ai noştri. Când s-a făcut ultimul guvern au cerut posturile care dispuneau de cele mai multe fonduri europene şi le-au căpătat. Ai fi zis că se vor cârpi cu ele pe unde vor putea şi nu o să mai auzim de ei pe la ştiri. Dar iată, poftim! Şeful statului nu are ce face şi, în loc să îşi facă o vacanţă discretă, preferă să o umple cu declaraţii despre locul lui de concediu, Ţinutul Secuiesc. Nu contează ce a mai vrut el să spună şi dacă a avut sau nu dreptate, chestia inflamează pe toată lumea şi până la urmă se găseşte Consiliul Judeţean Covasna să pună un panou cu Ţara Secuiască la marginea drumului. Eternii comici de la Partidul Conservator pun şi ei alături un contrapanou. Ministrul transporturilor, în loc să îşi vadă de autostrăzile lui, anunţă ziua şi ora când va trimite trupele să-l dea jos. Şi iată cum din prostie şi ca să se vadă oamenii politici la televizor reinflamăm un conflict demult amorţit.

Dosarul secuiesc cuprinde două teme mari, care numai din superficialitate pot fi considerate perfect corelate, astfel ca rezolvarea temei 1 să rezolve şi tema 2. Prima temă este lipsa de dezvoltare a acestor două judeţe, unde vezi cu ochiul liber ce prost gestionar a fost statul român de tranziţie: drumurile mizerabile, infrastructura turistică atâta câtă era de pe vremea socialismului degradată şi aceea, cozile la medicamente subvenţionate, căruţe pe drumul naţional amestecându-se la tot pasul cu maşini cu număr de Ungaria. Chiar dacă autorităţile locale, sau mare parte din ele, sunt formate din maghiari, drumurile, turismul şi sănătatea sunt gestionate de la nivel naţional şi exasperarea oamenilor de acolo este de înţeles. Secuii nu sunt singurii sătui de proasta gestiune şi convinşi că dacă ar deveni complet autonomi le-ar merge mai bine. Ce, eu nu aş vrea să decupez bulevardul Lascăr Catargiu din Bucureşti de la Piaţa Vi