Un cetăţean lungeşte pasul pe acoperişul unui bloc, de parcă s-ar grăbi să ajungă la timp la serviciu. Fiind doar unul, lumea nu ridică privirea spre el. Nici dacă zece cetăţeni ar alerga ca bezmeticii pe acoperişuri, ei n-ar atrage atenţia. O fi ceva cu antenele, vor zice oamenii de jos. Sau vreun exerciţiu antiatomic.
Un cetăţean lungeşte pasul pe acoperişul unui bloc, de parcă s-ar grăbi să ajungă la timp la serviciu. Fiind doar unul, lumea nu ridică privirea spre el. Nici dacă zece cetăţeni ar alerga ca bezmeticii pe acoperişuri, ei n-ar atrage atenţia. O fi ceva cu antenele, vor zice oamenii de jos. Sau vreun exerciţiu antiatomic.
Dacă insă pe acoperişurile blocurilor merg incolo şi incoace, ca pe trotuarele străzilor, sute de persoane, inseamnă că se filmează ceva cu subiect romănesc. De la o vreme, filmele cu subiecte naţionale au succes. Americanii vin cu afacerea, vedetele şi banii, noi dăm regizorii, subiectele şi figuranţii. Ce e acela un subiect romănesc de succes? E atunci cănd primăria desfundă toate străzile, cănd tramvaiele şi autobuzele nu mai circulă deloc, iar bucureştenii, ca să meargă totuşi la treburile lor, se urcă pe acoperişuri şi se grăbesc care incotro. Unii, mai isteţi, sar din pom in pom, alţii şi-au legat frănghii de ferestrele apartamentelor şi se bălăngăne ca Tarzan de la un bloc la altul.
Şi viaţa merge inainte. E vorba aşadar despre o dramă comică, precum atătea altele la noi, care dau foarte bine. Ai naibii mai sunt romănii, spun spectatorii din toată lumea, cănd filmul ia Premiul Oscar pentru efecte speciale, nouă nu ne-ar fi dat prin cap una ca asta! Şi imaginea ţării in lume se imbunătăţeşte.
Unele filme cu subiecte sută la sută romăneşti aduc turişti tocmai din Japonia şi Hong Kong. De pildă, cele cu tembelii care se urcă pe stălpii de inaltă tensiune şi ameninţă că sar. I
