"Sunt la o rascruce de drum".

Stimata

d-na Sanziana Pop,

Sper din tot sufletul ca scrisoarea mea sa ajunga cat mai grabnic la dvs., fiindca viata mea se afla la o rascruce de drum. De trei ani iubesc un baiat bun si afectuos, care tine si el la mine, ca la ochii din cap. Din nefericire, iubirea noastra nu este pe placul parintilor nostri, care fac tot ce pot pentru a ne desparti. Traim amandoi in acelasi sat. Va dati seama cat de greu ne este sa ne intalnim si sa induram ura mamelor si tatilor nostri, care ne pandesc pas de pas. Mai ales parintii lui sunt nespus de haini, nici nu vor sa ma vada, spun despre mine doar vorbe rele, neadevarate, minciuni. Anul trecut, prietenul meu a plecat la munca in strainatate. L-am asteptat cu credinta sa se intoarca, iubindu-l ca la inceput. Nu va mai spun ce-au "tors" parintii lui pe seama mea. Intre timp, prin intermediul unei prietene, am cunoscut un baiat care s-a indragostit foarte tare de mine si pe care parintii mei il plac. M-a cerut in casatorie, dar bineinteles ca l-am refuzat. Mi-a zis ca asteapta, poate ma razgandesc. Dar intre timp, prietenul meu s-a intors acasa si sentimentele noastre sunt ca la inceput. Dar si ura parintilor, care ma ameninta ca daca ma mai vad cu el ma omoara! Ce sa fac? Daca ati sti ce vorbe de dusmanie spun impotriva noastra! Cand sunt in bratele prietenului meu, nu mi-e frica de nimic. Cand sunt singura, ma apuca toate spaimele. Uneori, imi trece prin minte un gand strain: ca celalalt baiat, pe care parintii mei il doresc, ar fi o solutie. Si cu dragostea mea cum ramane? Am asteptat trei ani, si tocmai acuma sa pierd razboiul, sa ma despart de omul pe care-l iubesc, de teama unor cuvinte si amenintari? Sa stiti ca sunt in stare de orice. Chiar si sa fug in lume cu el. Am doar 21 de ani.

Vaica

Draga mea,

Eu nu cred ca ura neagra ca smoala de care dau dovada p