Rugaciunile din cer.
Mos Pavel va implini anul acesta nouazeci si sase de ani. Toata viata si-a petrecut-o intr-un catun din Delta Dunarii. A trait intr-o izolare totala, fara radio si televizor, fara sa stie ce se intampla in tara. Nevasta i-a murit acum zece ani. De atunci, a ramas singur, cu bordeiul lui si cu Dumnezeu.
Povestea fantastica pe care a trait-o batranul a inceput anul trecut. Intr-o buna zi, pe cand se ruga, a auzit dintr-o data niste cantece de o frumusete rara, venite parca din cer. Erau rugaciuni vechi, pe care Pavel le stia din tinerete, cantate de voci de barbati, de femei si de copii. Cantecele se auzeau in fiecare dimineata, iar coristii erau aceiasi. Batranul le recunostea vocile. "Unul dintre barbati avea o voce ragusita", spunea Mos Pavel. Cand a iesit afara sa se uite, nu a vazut pe nimeni. Muzica se auzea in continuare, din directia orizontului, deplasandu-se de la sud catre vest. Nu vocile isi schimbau pozitia, ci sunetul se amplifica, la un moment dat umpland intreaga zare. Bordeiul lui Pavel este inconjurat de ape. Cantecele pareau sa urmeze malul acoperit de stuf.
Pavel nu s-a gandit niciodata ca ar putea fi vorba despre ingeri. Desi om simplu, fara prea multa carte, el a incercat sa dea o explicatie logica fantasticei intamplari. Pe rarii drumeti care se rataceau pe la casa lui ii intreba daca nu cumva aveau cu ei un radio portabil, la care ascultasera, inainte sa intre in casa, coruri religioase. Oamenii negau si il priveau cu mirare.
Intr-o buna zi, Mos Pavel a fost vizitat de un profesor care avea un reportofon. El facea un studiu despre traditia folclorica a zonei. Batranul, care are un respect deosebit pentru oamenii cu scoala, si-a spus: "In sfarsit, m-oi lamuri si eu". La un moment dat, Mos Pavel a auzit din nou cum incepeau cantecele in cer. Cand l-a intrebat pe profesor daca aude si el, acesta
