Pentru a rezolva celebrul cub Rubik sunt suficiente 26 de mişcări. Afirmaţia aparţine studenţilor Daniel Kunkle şi Gene Cooperman, de la Northeastern University din Boston. Pentru a recompune feţele colorate ale cubului, cei doi s-au folosit de un supercomputer care a lucrat fără întrerupere 63 de ore. La final, maşinăria a venit cu soluţia salvatoare: cubul poate fi rezolvat din doar 26 de mişcări. În funcţie de gradul de combinare a culorilor, calculatorul are nevoie de maximum 29 de rotaţii, însă, în unele cazuri, pot fi suficiente şi 26. La baza acestui verdict se află un complicat program de calcul realizat în două faze care a luat în considerare 43 de miliarde de posibile poziţii ale cubului. În prima fază, computerul a primit comanda de a căuta cele mai bune soluţii, la sfârşit el oferind 15.000 de posibilităţi. Ulterior, pornind de la aceste 15.000 de posibilităţi, computerul a fost programat să selecteze soluţiile care presupuneau cel mai mic număr de mutări. Studenţii au botezat numărul 26 „God’s Number“ (Numărul lui Dumnezeu), pentru că nu este posibil să se rezolve cubul din mai puţin de 26 de rotaţii. Însă aceasta este doar o teorie, bazată pe un program matematic şi pe date statistice, şi e posibil ca nu peste mult timp un program şi mai sofisticat şi un studiu mult mai aprofundat să reuşească să scadă acest „Număr al lui Dumnezeu“. Cert este că oamenii de ştiinţă au trecut din nou la treabă, obiectivul lor fiind de a reduce numărul de rotaţii la sub 20. Pentru a rezolva celebrul cub Rubik sunt suficiente 26 de mişcări. Afirmaţia aparţine studenţilor Daniel Kunkle şi Gene Cooperman, de la Northeastern University din Boston. Pentru a recompune feţele colorate ale cubului, cei doi s-au folosit de un supercomputer care a lucrat fără întrerupere 63 de ore. La final, maşinăria a venit cu soluţia salvatoare: cubul poate fi rezolvat din doar 26 de mişcări. În