- Editorial - nr. 161 / 20 August, 2007 Dupa trecerea la cele vesnice a vrednicului de pomenire, Prea Fericitul Parinte Teoctist, nu a fost zi lasata de Dumnezeu sa nu se auda in mass-media romaneasca voci care sa comenteze in fel si chip modalitatile de alegere a noului Patriarh. Culmea ironiei, marea majoritate a celor care isi dau cu presupusul nu detin cunostinte elementare despre statutul Bisericii Ortodoxe Romane. Chiar si distinsul scriitor, Mircea Dinescu, absolvent al Facultatii de Ziaristica din cadrul Academiei Stefan Gheorghiu, unde timp de un an a studiat si Istoria religiilor cu profesori de prestigiu, o da pe de alaturi, vorbind sa se afle in treaba. Nu-i vorba ca nici diferitele organizatii civile nu dau dovada ca ar cunoaste canoanele bisericesti, faptul ca Biserica Ortodoxa Romana este autocefala, fara nici o subordonare fata de stat sau partide politice. Acuzatiile despre colaborarea ierarhilor ortodocsi cu statul comunist sau cu securitatea sunt lansate cu scopul de a provoca deruta in randul credinciosilor. Deranjeaza in continuare faptul ca 85 la suta din populatia Romaniei s-a declarat de religie ortodoxa, ca romanii au cea mai mare incredere in Biserica. De altfel, atacurile la adresa BOR n-au contenit imediat dupa "revolutie". Sa ne amintim doar faptul ca, in 1991, cand s-a discutat proiectul Constitutiei, s-a spus ca Biserica Ortodoxa Romana sa fie considerata Biserica Nationala, dar comentariile unei minoritati au avut succes si s-a renuntat pe motiv ca ar fi fost creat un dezavantaj cetatenilor de alta religie, sau celor fara nici o religie. De data aceasta, probabil aceiasi indivizi incearca sa se amestece in treburile bisericesti, fara sa tina cont de faptul ca o Biserica autocefala se bucura de anumite drepturi si ii revin anumite obligatii: dobandeste totalitatea drepturilor care ii asigura o conducere complet independenta in exercita