În actuala structură, agricultura este prea săracă pentru a susţine o piaţă dezvoltată de utilaje. E deja banal să vorbeşti despre dotarea "la pământ" a agriculturii româneşti. Dar În actuala structură, agricultura este prea săracă pentru a susţine o piaţă dezvoltată de utilaje.

E deja banal să vorbeşti despre dotarea "la pământ" a agriculturii româneşti. Dar cuvintele sunt mai slabe decât cifrele din statistici, care prezintă o realitate de-a dreptul şocantă. Chiar şi Bulgaria este mult înainte.

"Primele reangajări se vor face în luna septembrie, iar personalul reangajat împreună cu echipa de consultanţi vor începe studii de fezabilitate care vor sta la baza unui business plan amănunţit", ne transmitea, săptămâna trecută, Silviu Savin, administratorul Flavus Investiţii, proaspătul cumpărător al platformei industriale Tractorul Braşov.

Declaraţia dă de înţeles că reluarea producţiei de tractoare la Braşov va fi un proces de durată. Şi, chiar dacă există o obligaţie formală de păstrare a obiectului de activitate în următorii ani, aceasta nu înseamnă automat revenirea la producţii de zeci de mii de tractoare, ca "pe vremuri".

Cel puţin până în acest moment, noii patroni nu s-au pronunţat asupra a două elemente esenţiale - cum vor îmbunătăţi produsul şi cum îşi vor găsi piaţa. Într-o ordine a priorităţilor, construirea unei pieţe reale de tractoare pare să fie cea mai importantă acum.

Explicaţia o găsim în secţiunea "agricultură" a site-ului de internet al Uniunii Europene. România este ultimul membru, în ordine cronologică, pentru care a fost realizată o analiză a structurii exploataţiilor agricole la nivelul anului 2005. O comparaţie cu datele colegilor europeni arată că România iese pe ultimul loc, după orice clasament privind eficienţa agricolă. Şi aceasta, dacă ţinem să facem comparaţii.

Ferme mari de ... "subzistenţă" @N